Categorii
Psihologie

Cum să ne detașăm de sentimentul de rușine

Indiferent dacă rușinea provine din interior sau din exterior, ea se poate dezvolta ca răspuns la o serie de greșeli, defecte sau neajunsuri PERCEPUTE. Unii cercetători vorbesc despre rușine corporală, rușine comportamentală și rușine caracterologică.

Rușinea corporală include rușinea despre greutate, forma corpului, atributele fizice și alte aspecte ce țin de fizic.

Rușinea comportamentală include rușinea experimentată despre lucrurile pe care oamenii le-au spus sau făcut sau chiar despre lucruri pe care nu le-au spus sau le-au făcut.

Rușinea caracterologică descrie rușinea față de un aspect al personalității, defect sau slăbiciune.

5 moduri în care poți depăși rușinea

1. Acceptă rușinea și urmărește senzația

Respingerea și lupta pentru a scăpa de rușine necesită mult timp și energie și, de obicei, nu produce rezultate de durată. Acceptă emoția și fii dispus să o lași să-și urmeze cursul.

2. Învață practici de relaxare

Este important să nu fii absorbit de gândurile și poveștile negative și critice asociate cu rușinea, deoarece aceste tipuri de gânduri oferă combustibil pentru rușine și o pot face mai intensă și mai durabilă. Tehnicile de mindfulness, cum ar fi atragerea atenției asupra momentului prezent, concentrare pe respirație, pe unul sau mai multe dintre cele cinci simțuri, sau chiar dedicarea deplină a atenției și energiei asupra unei sarcini, pot fi utile în reducerea rușinii.

3. Fii vulnerabil cu cei în care ai încredere

Deoarece rușinea implică adesea frici de respingere, a fi deschis, cinstit și vulnerabil cu oamenii poate oferi o experiență emoțională vindecatoare. A fi vulnerabil previne apariția rușinii în interior și, de asemenea, îi ajută pe oameni să se simtă mai puțin singuri.

4. Practică autocompasiunea

Compasiunea de sine îi învață pe oameni să fie mai buni și să se accepte mai mult pe ei înșiși. Compasiunea de sine presupune întreruperea vocii criticului interior și menținerea unei convorbiri pozitive cu sine.

5. Concentrează-te pe ceea ce poți face în prezent

Când apare rușinea în situații în care este nevoie de a repara, de a rezolva sau de a găsi o soluție la o problemă, este mai productiv să ne gândim la ceea ce se poate face și ar trebui făcut în prezent decât la ceea ce s-a întâmplat deja.

Brené Brown cercetează rușinea de mai bine de două decenii.

Munca ei a condus la următoarea definiție esențială a rușinii.

„Rușinea este sentimentul sau experiența intens dureroasă de a crede că suntem viciați și, prin urmare, nedemni de iubire, apartenență și conexiune.”

Autoarea conturează cei trei piloni ai rușinii:

1. Cu toții trăim rușine. Este universal. Este o emoție primitivă împărtășită de toată lumea, cu excepția cazului în care le lipsește complet empatia sau capacitatea de conectare umană.

2. Nu este ușor să vorbești despre rușine. Chiar și menționarea cuvântului „rușine” poate duce la o experiență a emoției și poate evoca un puternic sentiment de frică.

3. A vorbi despre rușine aduce un sentiment de control. Acest control ne oferă puterea de a ne depăși sentimentele și de a merge mai departe cu viața noastră.

Conform teoriei rezilienței rușinii (SRT) a lui Brené Brown putem învăța și dezvolta următoarele:

1. Capacitatea de a ne recunoaște experiențele de rușine.

2. Capacitatea de a trece prin rușine în mod constructiv, menținându-ne autenticitatea și crescând prin experiențele noastre.

3. Conexiuni mai puternice și mai semnificative cu oamenii din viața noastră.

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Categorii
Parenting

O copilărie fericită este necesară pentru o maturitate fericită?

Am văzut zilele trecute documentarul Adevăruri despre trecut: Parenting în „epoca de aur” (@TVR1). M-a emoționat și m-a contrariat. M-a emoționat amintindu-mi de propria copilărie. M-a contrariat că încă există persoane care cred că e esențial faptul că oamenii importanți în istoria omenirii nu au avut o copilărie fericită.

Nu înseamnă că dacă le oferim copiilor noștri o copilărie fericită le asigurăm o viață de adult fericită, însă numeroase cercetări arată faptul că există o legătură între copilăria fericită și satisfacția adulților dată de faptul că cei cu o copilărie fericită au tendința de a se descurca mai bine în carieră și în relațiile lor și experimentează o sănătate fizică și psihică mai bună la vârsta adultă decât cei cu o copilărie dificilă.

Copilăria pune bazele întregii vieți a unei persoane. Lucrurile pe care ni le amintim, oamenii pe care i-am întâlnit, activitățile și evenimentele de viață pe care le-am împărtășit devin parte din amintirile noastre din copilărie. Copilăria sănătoasă duce la o maturitate sănătoasă.

Amintirile fericite din copilărie sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului unui copil. Un studiu al Asociației Americane de Psihologie a constatat că oamenii care au amintiri frumoase despre copilărie, în special despre relațiile lor cu părinții, tind să aibă o sănătate mai bună, să fie mai puțin predispuși la depresie și la boli cronice.

Amintirile noastre joacă un rol important în modul în care înțelegem lumea. Modul în care copiii absorb, înțeleg, răspund și reacționează la mediul lor sunt toți factori critici pentru adulții care devin.

Experiențele pe care le trăim în copilărie pun bazele tuturor relațiilor pe care le avem mai târziu în viață. Prezența mamei și a tatălui face cea mai mare diferență în dezvoltarea unui copil. Copiii vor să petreacă timp cu părinții lor mai mult decât orice.

Copilăria nimănui nu este perfectă.

Cu toate acestea, a avea o copilărie dificilă nu înseamnă că nu putem avea o maturitate fericită. Înseamnă doar că poate fi puțin mai dificil și că drumul poate fi mai lung și mai laborios. Cu toate acestea, cu toții avem dreptul și obligația de a depăși acele etape grele ale vieții pentru a fi ceea ce merităm: oameni cu dreptul la bunăstare și împlinire.

În calitate de părinți, tot ce putem face este să încercăm să fim alături de copiii noștri cât de bine putem și să creăm un mediu iubitor pentru ca aceștia să crească și să se dezvolte ca adulți fericiți și capabili.

O copilărie fericită nu înseamnă doar să le oferim experiențe pozitive și momente fericite. Înseamnă și să:

✔ Le oferim sprijinul atunci când se confruntă cu emoții dificile.

✔Le arătăm compasiune.

✔ Le validăm sentimentele și-i învățăm cum să-și gestioneze emoțiile.

✔Le lăudăm mai mult efortul decât abilitățile și talentele.

✔ Le oferim sprijin cald și iubitor pentru a-i ajuta să depășească provocările.

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Categorii
Parenting

Educația emoțională: Cu cât mai devreme, cu atât mai bine!

Educația emoțională este procesul prin care o persoană dobândește și dezvoltă cunoștințe și abilități emoționale.

Ea ne ajută:

– să înțelegem și să ne exprimăm experiența emoțională;

– să influențăm modul în care ne simțim și să folosim emoțiile pentru a ne înțelege mai bine pe noi și pe ceilalți;

– să dezvoltăm relații mai profunde;

– să cultivăm înțelepciunea practică pentru a trăi o viață cu scop, sens și autenticitate.

Copiii își exprimă emoțiile într-un mod mai exploziv și mai primitiv. De aceea, este important să-i învățăm cum să-și canalizeze emoțiile  pentru a dezvolta un comportament acceptabil din punct de vedere social.

Când ar trebui să înceapă educația emoțională?

Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Cu toate acestea, ține cont de vârsta copiilor tăi pentru a-ți adapta lecțiile la abilitățile lor. A explica copiilor despre emoții necesită atenție, dăruire, răbdare și perseverență.

Un moment înțelept pentru a pune bazele acestui subiect important poate fi vârsta de 2 ani.

Copiii sunt ca niște bureți, ca urmare, ei absorb ideile, experiențele și comportamentele cu ușurință. Capacitatea lor de a asimila informații este impresionantă . Este important să profităm de această etapă.

Tipuri de educație emoțională la copii

Învățarea asociativă constă în obținerea de asocieri care asigură rememorarea unor detalii particulare.

Învățarea cognitivă constă în procesarea informațiilor prin raționament, permițând stocarea acesteia cu ușurință.

Beneficiile educației emoționale

Favorizează o atitudine pozitivă

Îi învață să-și dezvolte rezistența

Îi ajută să descrie în cuvinte emoțiile

Îmbunătățește încrederea în sine

Dezvoltă capacitatea de cooperare și de soluționare a conflictelor

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Categorii
Psihologie

Trei emoții dificile: tristețea, furia, frica

Emoțiile negative constante duc la creșterea nivelului de stres și pot afecta sănătatea fizică. Unii oameni se confruntă cu afecțiuni fizice, precum tulburări stomacale, migrene și insomnie, în timp ce alții suferă de un sistem imunitar slăbit care duce la răceli frecvente și gripă.

Deși nu există o baghetă magică care să schimbe emoțiile negative în unele pozitive, există modalități de a reduce intensitatea și durata emoțiilor.

🔴Nu încerca să oprești gândurile negative

Dacă ești obsedat de situația prin care treci, orice ai face, nu spune: „Trebuie să nu mă mai gândesc la asta!”.  Îngrijorarea ta se va agrava atunci când încerci să-ți controlezi gândurile.

🔴Numește Emoția pe care o simți

În loc să încerci să-ți închizi emoțiile negative, recunoaște-le și acceptă-le. Simplul act de identificare a emoției care stă la baza sentimentelor tale negative poate începe să-i scadă intensitatea.

De exemplu:

🟣 TRISTEȚEA- se manifestă prin ”nod în gât”, ochi umezi, plâns, retragere.

Tipul și severitatea tristeții pot varia în funcție de cauză și de modul în care faci față unor astfel de sentimente. Tristețea te poate determina să te angajezi în mecanisme de adaptare, cum ar fi evitarea altor persoane, auto-medicația și ruminarea  gândurilor negative. Astfel de comportamente pot accentua sentimentele de tristețe și pot prelungi durata emoției.

🟣 FURIA- se manifestă prin tensiune la nivel muscular, maxilar, prin țipăt, ceartă, luptă.

Furia poate fi o emoție deosebit de puternică caracterizată prin sentimente de ostilitate, agitație, frustrare. Asemenea fricii, furia poate juca un rol în răspunsul de ”luptă” sau ”fugă”.

Furia poate deveni o problemă atunci când este excesivă sau exprimată în moduri nesănătoase, periculoase sau dăunătoare pentru ceilalți. Furia necontrolată se poate transforma rapid în agresiune, abuz sau violență.

Furia a fost legată de bolile coronariene și diabetul. De asemenea, a fost legată de comportamente care prezintă riscuri pentru sănătate, cum ar fi conducerea agresivă, consumul de alcool și fumatul.

🟣 FRICA- se manifestă prin creșterea pulsului, tremurat, fugă, blocaj, luptă.

Mușchii tăi devin încordați, ritmul cardiac și respirația cresc, iar mintea ta devine mai alertă, pregătindu-ți corpul fie să fugă de pericol, fie să stea și să lupte. Frica este răspunsul emoțional la o amenințare imediată. De asemenea, poți dezvolta o reacție similară la amenințările anticipate sau chiar la gândurile despre potențiale pericole, iar aceasta este ceea ce se consideră a fi anxietate. Anxietatea socială, de exemplu, implică o teamă anticipată de situații sociale.

Cu timpul, frica netratată duce la boli de inimă, ulcer, atacuri de panică sau depresie.

Când gândurile negative te fac să te simți agitat și copleșit, respiră adânc. Practicarea respirației conștiente poate ajuta la reducerea răspunsului la stres și la calmarea gândurilor anxioase.

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Categorii
Dezvoltare Personală

Pauza de autocompasiune

Compasiunea de sine implică să acționezi atunci când ai o perioadă dificilă, eșuezi sau observi că ceva nu-ți place la tine. În loc să-ți ignori durerea te oprești și-ți spui „acest lucru este cu adevărat dificil acum”, cum pot să mă liniștesc și să am grijă de mine în acest moment?

Exercițiu

  1. Gândește-te la ceva ce se întâmplă în viața ta și care îți provoacă stres într-un mod în care poți simți disconfort fizic. Poate că te doare capul, umerii se încordează sau simți un nod în stomac.
  2. Odată ce simți stresul și disconfortul, spune-ți „asta doare” sau „ăsta este un moment de stres”. Aceasta este conștientizarea: a fi martor la sentiment, a-l recunoaște și a nu-l combate.
  3. Apoi, este timpul să recunoști acel element al experienței tale spunându-ți: „Cu toții ne luptăm cu ceva” sau „și alții se simt așa”.
  4. Gândește-te la o frază care ar putea fi reconfortantă și întreabă-te: „Ce ar fi plăcut să aud acum?” De exemplu: ”Sunt demn/ă de iubire”, ”Indiferent ce aleg să fac în viață, este în regulă”, ”O să fie bine! Sunt puternic/ă”, ”Nu trebuie să trec singur/ă prin această experiență neplăcută”.

Folosește această practică oricând, oriunde. Durează doar câteva minute. 

Cercetările arată că, cu cât exersăm mai mult să fim amabili și plini de compasiune cu noi înșine, fie utilizând practici informale, cum ar fi ”Pauza de autocompasiune”, fie practicând meditația, fie respirația conștientă sau rugăciunea, cu atât ne vom deprinde mai mult  cu obiceiul de a practica autocompasiunea.

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/