Categorii
Parenting

Copiii noștri anxioși

Există semne evidente ale anxietății copiilor mici, cum ar fi fricile și fobiile excesive, dar există și semne mai subtile care indică un temperament anxios și sensibil.

Mulți copii au probleme de anxietate, care se manifestă în diferite moduri. De la copiii mici la adolescenți, anxietatea de separare și alte comportamente anxioase nu sunt neobișnuite.

În timpul copilăriei, nu au prea multă conștientizare a lumii, dar pe măsură ce cresc, vor începe să vadă că lucrurile pot fi imprevizibile.

Semne comune ale copiilor anxioși:

1) Temeri și fobii

Cele mai frecvente temeri ale copiilor mici sunt centrate pe câteva teme de bază: gângănii, păsări și animale; umbre și întuneric; monștri și creaturi frica de baie, de a sespăla pe cap.

2) Rigiditate în rutină

Toți copiii mici iubesc rutina și structura, dar copiii anxioși nu pot supraviețui fără ea! Copiii anxioși trebuie să-și planifice ziua într-un mod foarte previzibil.

3) Sensibilitate la zgomote

Copiii mici anxioși sunt mai susceptibili de a avea sensibilități crescute. Adesea sunt mai uimiți de zgomotele din mediul lor. S-ar putea să le fie frică de sunete puternice, cum ar fi aspiratorul, uscătorul de păr.

4) Nu le place să-și murdărească mâinile

Unii copii anxioși sunt foarte preocupați să  nu se murdărească – în special pe mâini. Copiii anxioși evită adesea jocul dezordonat. Ei vor insista adesea să se spele pe mâini atunci când mâinile sunt murdare.

5) Sunt pretențioși la mâncare

Este mai puțin probabil  ca ei să încerce alimente noi.

6) Îți urmăresc părinții din cameră în cameră

Copilul anxios este umbra unui părinte. Orice tip de separare este un motiv de panică pentru copilul anxios.

7) Sunt suspicioși față de persoanele străine

Orice față nouă – oricât de prietenoasă ar fi – poate declanșa o stare de anxietate. Copiii anxioși îi pot vedea pe cei din afară ca pe o amenințare pentru supraviețuirea lor. În cele mai multe cazuri, ei se vor calma atunci când străinul se retrage.

Frica de străini este foarte comună. Se întâmplă pe măsură ce copilul tău dezvoltă un atașament sănătos față de oameni familiari. Deoarece preferă adulții familiari, aceștia ar putea reacționa la străini plângând sau agitându-se, trecând foarte liniștit, arătând frică sau ascunzându-se.

Cum ne putem ajuta copilul cu anxietatea străinului?

1. Construirea unei asocieri pozitive

Înainte ca copilul să întâlnească o persoană nouă, vorbește despre ea într-un mod pozitiv. Arată-i copilului imagini cu ea pe telefonul tău mobil înainte de a se întâlni efectiv și spune-i povești pozitive pe care le ai despre această persoană din viața ta. Acest lucru îl ajută pe copil să aibă o asociere pozitivă cu această nouă persoană înainte de a o întâlni.

2. Încercați un proiect artistic

Poate fi util să-ți încurajezi copilul să realizeze o felicitare pentru o persoană nouă, ca un gest de bun venit.

Dă-i copilului tău creioane și autocolante pentru a face o felicitare, îl poate ajuta să construiască o asociere mentală pozitivă. A face artă pentru persoana pe care urmează să o întâlnească poate reduce și anticiparea.

3. Spune-i la ce să se aștepte

De exemplu, ai putea spune:

– Și Anda are părul negru ca al mamei.

– La cabinetul medicului, ne vom așeza pe un scaun, apoi…

4. Înștiințarea persoanei noi

Poți anunța persoana nouă că copilul se confruntă cu o oarecare anxietate în prezența unor fețe noi.

5. Calmează-ți propria anxietate

Îi prezinți o persoană nouă copilului tău și vrei să meargă bine, așa că este tipic să simți o oarecare anxietate. Dar dovezile sugerează că copiii pot percepe sentimentele celor din jur. Dacă este posibil, cel mai bine este să încerci să rămâi calm și să-ți ții sub control propria anxietate.

6. Asigurarea că totul va fi în ordine

Există multe modalități de a semnala siguranță unui copil și de a vorbi despre anxietate, cum ar fi să vorbești cu o voce calmă și să folosești afirmații liniștitoare.

Ai putea încerca ceva de genul: ”Flori este la ușă. Să respirăm adânc împreună, apoi să salutăm.. Uneori și eu devin neliniștită în legătură cu oamenii noi. Sunt atât de mândră de tine că ai fost curajoasă/ curajos!”

*** Referințe:

https://psychcentral.com/

https://www.thehealthyjournal.com/

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com   sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Categorii
Psihologie

Trei femei influente în psihologie

Multe femei au adus contribuții importante la dezvoltarea timpurie a psihologiei ca știință. În timp ce femeile constituiau odată o minoritate în psihologie, astăzi femeile reprezintă 75% dintre studenții absolvenți de psihologie.

1. Anna Freud

Psihanalistă renumită ca tatăl ei, Anna Freud a fost fondatoarea psihologiei psihanalitice a copilului și a conceptului de mecanisme de apărare. Ea a studiat dificultățile cu care se confruntă copiii care sunt defavorizați din punct de vedere emoțional.

Realizari majore

A extins domeniul psihologiei copilului

A dezvoltat conceptul de mecanisme de apărare

2. Mary Ainsworth

Este una dintre cele mai cunoscute figuri din psihologia secolului XX. Ea a fost în spatele cercetărilor inovatoare privind dezvoltarea copilului, concentrându-se pe relațiile dintre copii și îngrijitorii lor.

Realizari majore

A contribuit la înțelegerea stilurilor de atașament

3. Melanie Klein

Lucrarea lui Melanie Klein în psihanaliza la începutul secolului al XX-lea a fost revoluționară, ducând la practica utilizării terapiei prin joc pentru a-i ajuta pe copii să-și exprime sentimentele, anxietățile și experiențele inconștiente în mod natural.

Realizari majore

A adus contribuții majore în domeniul terapiei prin joc

A descoperit că copiii comunică prin joacă

Categorii
Psihologie

Ce înseamnă o familie funcțională

Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, o familie funcțională:

✔️ Petrece timpul împreună: pot să se distreze împreună în ciuda stresului și responsabilităților zilnice.

✔️Definește clar regulile și rolurile: în cea mai mare parte, fiecare membru al familiei respectă regulile. Dar o caracteristică crucială a unei familii funcționale este că regulile sunt flexibile și se pot schimba pe măsură ce membrii familiei cresc și se transformă. O parte din aceste reguli stabilite spune că există limite. De exemplu, copiii nu sunt aduși în conflicte între părinți. Părinții nu încearcă să se comporte precum colegii copiilor lor.

✔️Se respectă reciproc: adulții sunt respectați ca persoane responsabile, iar copiii sunt respectați ca indivizi cu propriile lor personalități și dorințe. Fiecare copil este tratat în mod egal, iar frații nu sunt determinați să concureze unul împotriva celuilalt pentru dragostea părinților lor.

✔️Într-o familie funcțională nu există abuz și neglijare: părinții au grijă de copiii lor, iar copiii nu trebuie să își asume responsabilități de adulți. Fiecare membru al familiei se simte în siguranță, iar casa este lipsită de violență (atât fizică, cât și psihologică).

✔️Se angajează într-un conflict sănătos: conflictul este permis într-o familie funcțională. Când cineva nu este de acord, i se permite să-și exprime furia (în moduri sănătoase). Nimănui nu îi este rușine pentru că a experimentat un conflict sau o emoție adecvată.

✔️Celebrează diferențele individuale: membrii familiei sunt încurajați să aibă propriile sentimente. Familia se poate schimba – inclusiv părinții și copiii – fără ca nimeni să se supăre. Fiecare persoană este liberă să lupte pentru obiectivele sale individuale și să-și exprime nevoile.

***

Referințe:

https://thebehaviourinstitute-com

https://psychcentral.com/

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com  sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/