Categorii
Parenting

Zece activități de familie care promovează comunicarea și conectarea emoțională

Familia reprezintă primul mediu de dezvoltare pentru orice copil și joacă un rol esențial în formarea personalității acestuia. Activitățile desfășurate în familie contribuie semnificativ la dezvoltarea emoțională, socială și intelectuală atât a copiilor, cât și a părinților. Timpul petrecut împreună consolidează relațiile, creează amintiri de neuitat și oferă un cadru favorabil pentru învățare și comunicare.

1. Îmbunătățirea relațiilor familiale

Activitățile în familie, fie că este vorba despre jocuri, drumeții, gătit sau pur și simplu petrecerea timpului împreună, contribuie la crearea unor legături puternice între membrii familiei. Copiii se simt iubiți, protejați și înțeleși, iar părinții pot avea o perspectivă mai clară asupra nevoilor și emoțiilor celor mici. Comunicarea devine mai deschisă, iar încrederea reciprocă este consolidată.

2. Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor

Copiii care participă activ la viața de familie dezvoltă mai ușor abilități sociale, cum ar fi empatia, cooperarea și respectul față de ceilalți. În plus, interacțiunile regulate cu părinții și frații îi ajută să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos și să învețe cum să gestioneze situațiile dificile.

3. Crearea unui mediu favorabil educației

Activitățile comune pot avea și un impact educativ major. Cititul împreună, rezolvarea puzzle-urilor sau implicarea în activități creative stimulează imaginația și dezvoltă gândirea logică a copiilor. De asemenea, implicarea în treburile casnice le oferă responsabilitate și îi pregătește pentru viața de adult.

4. Reducerea stresului și îmbunătățirea stării de bine

Atât copiii, cât și părinții se confruntă cu stresul cotidian. Momentele petrecute împreună în familie oferă o evadare din rutina zilnică și contribuie la relaxare și bunăstare emoțională. Activitățile recreative, cum ar fi sportul sau jocurile de societate, au un efect pozitiv asupra sănătății mintale și fizice.

5. Crearea unor amintiri de neuitat

Timpul petrecut în familie nu este doar o ocazie de învățare, ci și o sursă de amintiri frumoase care vor dăinui peste ani. Copiii își vor aminti cu drag de momentele în care au jucat cu părinții, au făcut excursii sau au pregătit împreună cina. Aceste experiențe întăresc legăturile emoționale și creează un sentiment de apartenență și siguranță.

Zece activități de familie care promovează comunicarea și conectarea emoțională

Iată câteva activități de familie care pot promova comunicarea și conectarea emoțională:

  1. **Seară de jocuri de societate**: Joc de Societate 10 în 1 Jocuri Clasice & Educative – AS (se găsește în magazinele Jumbo).

Aceste jocuri pot încuraja interacțiunea și strategia de grup.

2. **Cina în familie**: Organizați o cină săptămânală în care fiecare membru al familiei să pregătească un fel de mâncare.

Asta poate stimula conversațiile despre preferințe și tradiții culinare.

3. **Sesiuni de povestiri**: Rezervați o seară pentru a împărtăși povești personale sau amintiri din copilărie. De asemenea puteți folosi jocuri care încurajează crearea de povești: Joc Zanzoon (se găsește pe Emag), cuburi pentru poveste sau jetoane pentru a inventa povești (editura DPH)

 Acest lucru poate întări legăturile și încuraja vulnerabilitatea.

4. **Activități în aer liber**: Plimbări în natură, drumeții sau picnicuri pot oferi un cadru relaxat pentru a discuta și a vă conecta.

5. **Ateliere de artă**: Organizați un atelier de creație în care fiecare membru al familiei să își exprime sentimentele prin artă. Puteți crea un colaj sau picturi care să reflecte ceea ce simțiți.

6. **Jurnalul familiei**: Încurajați fiecare membru să scrie în jurnalul familiei despre lucruri care îi fac fericiți, temeri sau dorințe. Puteți citi împreună și discuta despre aceste gânduri.

7. **Sesiuni de film cu discuții**: Vizionați filme sau documentare care abordează teme relevante pentru familie, urmate de discuții despre mesajele transmise.

8. **Zile tematice**: Alegeți o temă (de exemplu, o cultură sau o epocă istorică) și organizați activități, mâncare și discuții în jurul acelei teme.

9. **Întrebări pentru discuții profunde**: Creați un set de întrebări care să încurajeze reflecția și discuțiile profunde. De exemplu: „Care a fost cea mai fericită amintire a ta?” sau „Ce înseamnă pentru tine succesul?”

10. **Seri de muzică**: Ascultați muzică împreună, iar fiecare poate împărtăși ce simte sau ce amintiri îi evocă melodiile alese.

Aceste activități pot ajuta la întărirea legăturilor familiale și la crearea unui mediu deschis pentru comunicare și expresie emoțională.

Categorii
Parenting

Prietenii imaginari,  o componentă naturală și sănătoasă a dezvoltării copilului

Studiile despre copiii care au prieteni imaginari au arătat că această practică este destul de comună și are multiple beneficii pentru dezvoltarea lor.

Iată câteva exemple de cercetări relevante:

Studiul lui Marjorie Taylor (1999) – Unul dintre cele mai importante studii despre prietenii imaginari a fost realizat de psihologul Marjorie Taylor. Ea a descoperit că aproximativ 65% dintre copiii cu vârsta între 3 și 7 ani au avut un prieten imaginar la un moment dat. Taylor a observat că acești copii erau, de obicei, mai creativi și aveau abilități lingvistice mai avansate decât ceilalți copii. În plus, copiii cu prieteni imaginari aveau tendința de a fi mai buni în soluționarea problemelor și în gândirea abstractă.

Studiul lui Carl Jung (1950) – Jung a susținut că prietenii imaginari pot ajuta copiii să gestioneze conflictele interioare și să dezvolte o mai mare autonomie. El considera că aceștia pot fi o formă de compensare pentru nevoile emoționale nesatisfăcute și pot juca un rol important în dezvoltarea unei imaginații bogate.

Studiul lui Linnea Nilsson (2013) – Această cercetare a arătat că prietenii imaginari nu sunt un semn de izolare sau de probleme psihologice, ci mai degrabă o manifestare a procesului normal de dezvoltare. Nilsson a descoperit că acești prieteni imaginari pot oferi un cadru sigur în care copiii pot explora diverse scenarii sociale, pot învăța empatie și pot rezolva conflicte într-un mod simbolic.

Studiul lui Susan Harter (2000) – Harter a investigat legătura dintre dezvoltarea stimei de sine și prezența prietenilor imaginari. Ea a descoperit că copiii cu prieteni imaginari tind să aibă o stima de sine mai ridicată, deoarece aceștia pot folosi aceste relații pentru a experimenta roluri sociale și pentru a obține validare în fața propriilor nevoi emoționale.

Studiul din Journal of Abnormal Child Psychology (2004) – Acest studiu a examinat relațiile dintre prietenii imaginari și comportamentele sociale ale copiilor. Cercetătorii au constatat că majoritatea copiilor cu prieteni imaginari aveau abilități sociale bune și nu prezentau semne de izolare socială. De asemenea, aceștia aveau o capacitate mai mare de a înțelege și de a gestiona emoțiile altora.

Aceste studii sugerează că prietenii imaginari nu doar că sunt o parte naturală a dezvoltării copilăriei, dar pot avea și beneficii semnificative pentru abilitățile sociale și emoționale ale copiilor. De obicei, acești prieteni dispar pe măsură ce copiii cresc și încep să interacționeze mai mult cu cei din jur.

Copiii au prieteni imaginari din mai multe motive, iar această practică are un impact semnificativ asupra dezvoltării lor psihologice. Din punct de vedere psihologic, prietenii imaginari pot reprezenta o modalitate prin care copiii își explorează și își dezvoltă abilități cognitive, emoționale și sociale.

 Iată câteva motive pentru care copiii creează prieteni imaginari și semnificația acestui comportament:

Nevoi emoționale și de control: Un prieten imaginar poate oferi un sentiment de siguranță și control într-o lume care poate părea imprevizibilă sau copleșitoare. Copiii pot apela la acești prieteni în momente de anxietate, frică sau stres (de exemplu, în fața unei schimbări majore, cum ar fi mutarea sau nașterea unui frate). Prin intermediul acestor relații imaginate, copiii pot simți că au un refugiu în fața provocărilor emoționale.

Dezvoltarea creativității și imaginației: Crearea unui prieten imaginar este un semn de creativitate și imaginație bogată. Copiii pot inventa povești și scenarii complexe în care prietenul imaginar joacă un rol important, ceea ce stimulează gândirea simbolică și abstractă. Acest proces contribuie la dezvoltarea limbajului, la îmbogățirea vocabularului și la creșterea capacității de a rezolva probleme.

Experimentarea și învățarea unor comportamente sociale: Prin intermediul prietenului imaginar, copiii pot experimenta diferite roluri sociale și pot învăța să gestioneze interacțiunile cu ceilalți. De exemplu, pot exersa comportamente de empatie, negociere sau rezolvare a conflictelor. Acest tip de joc social poate fi o pregătire pentru relațiile lor viitoare cu alți copii sau adulți.

Autonomie și independență: Prietenii imaginari pot oferi copiilor o oportunitate de a dezvolta autonomie. Aceștia sunt, de obicei, creaturi care nu impun reguli sau restricții, iar copilul poate controla complet interacțiunile cu aceștia. Acesta poate fi un mod prin care copilul învață să își exprime dorințele și să ia decizii fără a depinde de alții.

Compensarea unei nevoi de atenție: Uneori, copiii care se simt neglijați sau izolați din diverse motive (de exemplu, o schimbare în familia lor, cum ar fi venirea unui frate sau o separare a părinților) pot crea prieteni imaginari pentru a compensa lipsa de atenție. Acesta poate fi un mod de a atrage atenția asupra lor, chiar și într-un mod simbolic, pentru a se simți valoroși și importanți.

Manifestare a dezvoltării cognitive și emoționale normale: Din punct de vedere al dezvoltării psihologice, prietenii imaginari sunt o parte naturală a copilăriei timpurii. În această perioadă, copiii încep să dezvolte abilități de gândire abstractă și simbolică, iar prietenii imaginari pot fi o manifestare a acestui proces cognitiv. Ei pot fi un mijloc prin care copilul explorează diferite aspecte ale personalității și comportamentului uman, precum și un mod de a înțelege și de a rezolva conflicte emoționale sau sociale.

Dezvoltarea stimei de sine: Copiii care au prieteni imaginari pot experimenta un sentiment mai mare de competență și încredere în sine, deoarece au control asupra relației cu prietenul imaginar. Aceștia pot simți că sunt capabili să gestioneze diverse situații sociale sau emoționale prin intermediul acestei relații fictive.

În concluzie, prietenii imaginari reprezintă o componentă naturală și sănătoasă a dezvoltării copilului. Aceștia ajută copiii să navigheze prin procesele cognitive și emoționale, le dezvoltă abilități sociale și le oferă o oportunitate de a explora lumea într-un mod sigur și controlat.

Categorii
Psihologie

Cum ne influențează viața relația cu părinții

MAMA

Relația cu mama are o importanță psihologică profundă și complexă în dezvoltarea unui individ, având un impact semnificativ asupra tuturor aspectelor vieții sale ulterioare. Această relație influențează formarea identității, a atașamentului, a încrederii și a sănătății emoționale. Iată câteva dintre principalele aspecte psihologice ale relației cu mama:

1. Atașamentul și dezvoltarea timpurie

Relația cu mama joacă un rol esențial în formarea atașamentului copilului, un concept introdus de psihologul John Bowlby. Atașamentul reprezintă legătura emoțională dintre copil și figurile de îngrijire, în special mama. Un atașament sigur, caracterizat prin iubire, răbdare și încredere, ajută copilul să dezvolte un sentiment de siguranță și încredere în lume. Aceasta este esențială pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate și stabile.

Un atașament nesigur, pe de altă parte, poate duce la anxietate, frică, probleme de încredere și dificultăți în relațiile interpersonale mai târziu în viață.

2. Formarea identității

Mama este adesea prima persoană cu care copilul intră în contact, influențându-i profund imaginea de sine. Dacă relația este pozitivă și susținătoare, copilul învață să se simtă valoros și capabil. Acest lucru ajută la dezvoltarea unei imagini de sine sănătoase și stabile, care va ghida alegerile și comportamentele în viața adultă.

În schimb, dacă relația este problematică sau abuzivă, aceasta poate duce la o autoevaluare scăzută, nesiguranță și dificultăți în gestionarea propriilor emoții.

3. Reglarea emoțională

Mama joacă un rol crucial în învățarea copilului de a-și reglementa emoțiile. Copiii învață să facă față furiei, fricii și altor sentimente intense prin modul în care mama le răspunde la aceste emoții. O mamă care este caldă, empatică și răbdătoare îi poate învăța pe copii cum să își exprime și să își regleze emoțiile într-un mod sănătos.

Dacă mama este absentă emoțional sau dacă relația este marcată de conflicte constante, copilul poate dezvolta dificultăți în a-și gestiona emoțiile, ceea ce poate duce la tulburări de anxietate, depresie sau probleme de comportament.

4. Modele de relaționare și comportamente în relațiile viitoare

Relația cu mama influențează stilul de relaționare al adultului. O mamă care este atentă și oferă sprijin emoțional va învăța copilul să aibă așteptări pozitive față de ceilalți și să stabilească relații sănătoase. Dacă, în schimb, mama este distantă sau abuzivă, copilul poate învăța să fie neîncrezător, să aibă dificultăți în a construi relații apropiate și poate dezvolta comportamente disfuncționale în relațiile romantice sau profesionale.

5. Rolul mamei în autoapreciere și încredere

Mama, prin modul în care interacționează cu copilul, poate influența direct dezvoltarea încrederii de sine. Încurajările și iubirea necondiționată pot ajuta copilul să se simtă valoros și capabil. În schimb, critica constantă sau lipsa de susținere poate duce la scăderea încrederii în propriile abilități și chiar la tulburări de alimentație, depresie sau probleme de sănătate mintală.

6. Implicarea în educație și dezvoltarea competențelor

Relația cu mama influențează și performanțele educaționale ale copilului. O mamă care este activ implicată în viața educativă a copilului poate sprijini dezvoltarea competențelor cognitive și sociale ale acestuia, în timp ce o mamă care nu acordă suficientă atenție poate influența negativ procesul de învățare și dezvoltare personală al copilului.

7. Traume din relația cu mama

În cazurile în care relația cu mama este marcată de abuz fizic, emoțional sau neglijență, efectele asupra copilului pot fi de durată. Aceste traume pot duce la tulburări de stres post-traumatic, dificultăți în relaționarea cu ceilalți și o autoînțelegere negativă.

💗

Relația mamă-fiică

Mamele sunt de obicei primii oameni care oferă suport emoțional și afectiv fiicelor lor, iar acest lucru contribuie la formarea unei identități sănătoase. O relație în care fiica simte iubire necondiționată, încredere și sprijin poate să dezvolte o stimă de sine puternică. În schimb, dacă relația este marcată de critici constante, absență emoțională sau respingere, acest lucru poate avea un efect negativ asupra încrederii în sine și a auto-percepției.

Relația mamă-fiu

Relația cu mama influențează și comportamentele de viață ale fiului, în special în ceea ce privește relațiile interpersonale. Pe măsură ce fiul crește, relația cu mama poate influența procesul de independență. În cazul unui atașament sănătos, un fiu va învăța să își gestioneze viața autonom, dar va păstra în continuare o legătură emoțională sănătoasă cu mama sa. În situațiile în care relația este disfuncțională, aceasta poate duce la dependență emoțională sau dificultăți în a face față provocărilor vieții.

TATA

Relația cu tatăl are o importanță psihologică profundă, având un impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale, comportamentale și sociale ale unui individ. Această relație influențează modul în care o persoană percepe autoritatea, încrederea în sine, relațiile interpersonale și sănătatea mentală pe termen lung.

Iată câteva aspecte cheie ale importanței psihologice a relației cu tatăl:

1.Modele de comportament și autoritate: Tatăl este adesea primul model masculin din viața unui copil și joacă un rol esențial în înțelegerea conceptelor de autoritate și respect. Un tată implicat și autoritar poate ajuta copilul să dezvolte respect pentru reguli și responsabilități, în timp ce un tată absent sau autoritar excesiv poate crea un sentiment de confuzie sau de respingere față de autoritate.

2.Dezvoltarea încrederii în sine: Un tată care oferă sprijin, încurajare și iubire poate contribui la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Un tată care recunoaște și apreciază realizările copilului, dar care și își asumă rolul de a-l ghida în fața eșecurilor, ajută la formarea unei încrederi solide în propriile abilități și capacitatea de a face față provocărilor.

3.Relațiile interpersonale: Relația cu tatăl poate modela felul în care o persoană interacționează cu ceilalți, în special în relațiile de cuplu. Un tată afectuos și respectuos poate contribui la dezvoltarea unor așteptări pozitive față de relațiile interpersonale, iar un tată care este distant sau abuziv poate duce la dificultăți în formarea de relații sănătoase mai târziu în viață.

4.Aspecte legate de sex și identitate de gen: Relația cu tatăl influențează, de asemenea, înțelegerea unui copil despre rolurile de gen și identitatea sexuală. Băieții învață cum să fie bărbați și ce înseamnă masculinitatea, iar fetele pot învăța ce așteptări pot avea de la bărbați în relațiile lor romantice și profesionale.

5.Dezvoltarea rezilienței și a abilităților de coping: În fața dificultăților și stresului, un tată care modelează comportamente sănătoase de coping poate ajuta copilul să învețe cum să facă față stresului. Absența unui tată sau un comportament abuziv pot afecta negativ capacitatea unui copil de a dezvolta aceste abilități.

💙

Relația tată-fiică

Studiile sugerează că o relație pozitivă între tată și fiică poate influența dezvoltarea sexuală și relațiile intime ale fiicei mai târziu în viață. Un tată care oferă un model de respect și iubire poate ajuta fiica să aibă încredere în ea însăși și să stabilească relații sănătoase.

Relația tată-fiu

Fiii învață cum să își gestioneze emoțiile, cum să își asume responsabilități în urma exemplului tatălui lor. Un tată implicat și afectuos poate contribui la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. Dacă relația cu tatăl este absentă sau conflictuală, acest lucru poate duce la incertitudini legate de propria valoare. Fiii care cresc fără un tată sau cu o figură paternă absentă fizic sau emoțional pot experimenta dificultăți în dezvoltarea unui model masculin de comportament, ceea ce poate influența modul în care aceștia percep masculinitatea și cum interacționează cu alți bărbați în viața adultă.

***

Categorii
Psihologie

Stres și griji la 3-7 ani

Etapa de „învățare prin experiență” este etapa de vârstă 3-7 ani. O etapă caracterizată prin joc, prin care copilul își dezvoltă musculatura, își exersează abilitățile motorii, își câștigă autocontrolul și explorează lumea prin intermediul experiențelor senzoriale. În această perioadă, egocentrismul rămâne o trăsătură predominantă. Copilul va întâlni experiențe care îl vor ajuta să devină mai autonom, trecând de la o dependență totală la una relativă (învățând să fie singur), să își contureze identitatea și să își dezvolte competențele.

Principalele surse de stres care pot influența simptomele psihologice în această etapă sunt legate de familie și școală: separarea de familie, adaptarea la un nou mediu fizic și social, interacțiunea emoțională cu ceilalți, respectarea regulilor și normelor sociale, egocentrismul, cerințele mai mari, lipsa de armonie în familie și dificultățile întâmpinate.

Principalii indicatori ai stresului în copilărie sunt: plâns ușor, țipete, agresivitate verbală și fizică, teamă, atenție și concentrare scăzute, insecuritate, lipsa autonomiei personale și afective, furie.

Categorii
Evaluare și testare psihologică

Testul Kohs al cuburilor

Testul Kohs, al cuburilor, este una dintre cele mai consacrate metode de screening a abilităților cognitive. Testul este util îndeosebi în situațiile în care este necesară o evaluare rapidă, orientativă, pentru copii sau adolescenți, deși proba poate fi utilizată și în interacțiunea profesională cu adulții. Testul este complet lipsit de încărcătura verbală: itemii pot fi rezolvați și evaluați, iar instrucțiunile pot fi transmise fără nici un recurs la verbalitate; de aceea testul este extrem de util în acele contexte în care capacitatea de verbalizare a subiectului ar putea ridica probleme.

Grup ţintă: copii, adolescenţi şi adulţi

Eșantionul normativ românesc conține un număr de 2207 participanți, cu vârste cuprinse între 4 și 56 de ani. Mai exact, vârsta minimă cuprinsă în eșantion este de 48 de luni (patru ani fix), iar vârsta maximă de 670 de luni (55 de ani și 10 luni).

***

Programări:

📧 psihologsimonaionita@gmail.com

Categorii
Evaluare și testare psihologică

Testul de inteligență Binet -Simon

Vârstă mentală, noţiune introdusă de A. Binet în 1905, permite caracterizarea gradului de dezvoltare intelectuală a unui copil prin compararea cu gradul mediu de dezvoltare a copiilor din diferite grupe de vârstă. (Monitorul Psihologiei)

📌Testul Binet-Simon măsoară vârsta mentală reală în raport cu vârsta biologică.

Vârsta minimă pentru testare: 3 ani.

📌Testul Binet-Simon a fost primul test de inteligență din lume. Testul a fost numit după numele creatorilor săi, Alfred Binet și Theodore Simon. Și astăzi, testul rămâne un instrument psihometric popular și important.

Deși are limitările sale, testul IQ al lui Binet este binecunoscut în întreaga lume ca o modalitate de a evalua și compara inteligența. De asemenea, a pus bazele dezvoltării mai multor teste de IQ care sunt utilizate astăzi.

📌La sfârșitul anilor 1800, Sir Francis Galton – fondatorul psihologiei diferențiale – a publicat unele dintre primele lucrări despre inteligența umană. Galton susținea că inteligența este ereditară și că ar putea fi testată uitându-se la modul în care oamenii au îndeplinit sarcinile senzoriomotorii.

📌Alfred Binet a fost un psiholog francez care a jucat un rol important în dezvoltarea psihologiei experimentale. Deși inițial a urmat o carieră în drept, Binet a devenit din ce în ce mai interesat de încercările lui Galton de a măsura procesele mentale – atât de mult încât și-a abandonat cariera de avocat și și-a propus să facă același lucru.

📧 psihologsimonaionita@gmail.com

Categorii
Dezvoltare Personală

Divinația și mesajele din subconștient

Putem defini divinația ca fiind o abordare sistematică în încercarea de a obține o perspectivă asupra unei situații sau probleme. Știm că majoritatea metodelor folosite în divinație, cum ar fi citirea cărților de tarot sau privirea în bile de cristal, nu sunt susținute de niciun tip de dovezi științifice. Dacă asta le face mai puțin valide sau nu, depinde de individ. Unii practicanți de divinație simt că accesează și dialoghează cu propriul lor subconștient. Cu toate acestea, mulți oameni caută confort în ghicire, astrologie și numerologie. Motivele lor pot varia, dar toți caută îndrumări și răspunsuri la întrebările vieții, la fel ca grecii antici….

În mitologia greacă, Cassandra, fiica regilor Troiei, a prezis că Troia va cădea printr-un truc inteligent. La scurt timp după ce Troia a fost distrusă cu ajutorul calului troian, Cassandra a avut adesea viziuni despre viitor, dar, din păcate, foarte puțini oameni au crezut-o, chiar și atunci când predicțiile ei au devenit adevărate.

Divinația este un fenomen cultural universal pe care antropologii l-au observat ca fiind prezent în multe religii și culturi din toate epocile până în prezent.

Dincolo de simple explicații există teorii care vorbesc despre modul în care unele forme de divinație ar putea duce la mesaje semnificative. O teorie este că procesul de divinație permite mesajelor din subconștient să apară în lumea conștientă.

Deși divinația este un fenomen aproape universal al culturii umane, au fost realizate puține cercetări psihologice pentru a descrie sau înțelege practica așa cum se întâmplă de fapt în viața umană. Din punct de vedere istoric, majoritatea cercetărilor psihologice referitoare la divinație au avut loc în contextul gândirii magice și al literaturii despre parapsihologie. Unele cercetări contemporane au sugerat, totuși, că gândirea magică este un fenomen cognitiv normativ care se extinde în mod caracteristic până la vârsta adultă.

De obicei asociate cu gândirea magică sunt credințele superstițioase. Deși gândirea magică poate oferi uneori un sentiment de siguranță, poate duce, de asemenea, la stres și anxietate sporite.

Există multe cauze pentru gândirea magică, de la cauze naturale până la probleme de sănătate mintală. Începând de la o vârstă fragedă, oamenii învață adesea ritualuri și superstiții binecunoscute în cultura lor, care continuă de-a lungul generațiilor.

Anumite tulburări de sănătate mintală, inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), anxietatea și schizofrenia, implică tulburări de gândire și distorsiuni cognitive, cum ar fi gândirea magică. Oamenii care se luptă cu gândirea magică ca simptom al unei tulburări de sănătate mintală pot deveni extrem de stresați de gândirea magică. Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală pot relaționa două circumstanțe necorelate împreună, punând sens în coincidențe. De exemplu, un individ cu tulburare de personalitate schizotipală poate crede că deține puteri telepatice.

Gândirea magică poate susține și o viziune optimistă asupra vieții.

Ceea ce face diferența între divinație și mesajele din subconștient și gândirea magică din tulburările de sănătate mintilă este MODERAȚIA!

Tot ceea ce ducem la extrem poate deveni un risc pentru sănătatea noastră fizică și psihică.

Printre metodele de divinație se numără:

  • Tarot
  • Rune
  • Îngeri
  • Geometrie Sacră
  • Astrologie
  • Numerologie

📧 psihologsimonaionita@gmail.com

Categorii
Psihologie

Dezvoltă-ți încrederea în tine!

Încrederea nu este o caracteristică înnăscută. Este o abilitate care poate fi dobândită și îmbunătățită în timp.

Conform teoriei cognitive sociale, indivizii învață observându-i pe ceilalți, internalizând comportamentele și evaluând rezultatele, ceea ce influențează semnificativ propria încredere în realizarea acțiunilor similare.

Teoria auto-eficacității sugerează că indivizii cu o credință puternică în abilitățile lor au mai multe șanse să facă față provocărilor și să persevereze în fața adversității.

Ierarhia nevoilor lui Maslow sugerează că încrederea în sine apare atunci când nevoile de bază sunt îndeplinite, permițând indivizilor să se concentreze asupra aspirațiilor de ordin superior și asupra creșterii personale.

Teoria conceptului de sine afirmă că încrederea în sine este strâns legată de conceptul de sine – percepția și convingerile pe care le avem despre noi înșine.

Teoria psihodinamică sugerează că experiențele noastre timpurii de viață și conflictele nerezolvate ne modelează înțelegerea despre noi înșine și despre lumea din jurul nostru, creând modele de gândire și comportament care transcend la vârsta adultă.

7 idei pentru îmbunătățirea încrederii în sine

  1. Inventariază toate situațiile în care lipsa de încredere este o problemă și înfruntă-le.
  2. Recunoaște că ești timid, dar acordă-ți dreptul să ai propriile gânduri, sentimente, gusturi și opinii.
  3. Nu te devaloriza. Încetează să-ți vezi doar defectele, trecând cu vederea calitățile.
  4. Iartă-ți greșelile din trecut așa cum le ierți și pe ale celorlalți.
  5. Nu lăsa teama să pună stăpânire pe tine. Imaginează-ți că o pui într-un rucsac, chiar dacă te îngreunează, tot vei continua să mergi.
  6. Fii realist și nu-i supraevalua pe alții.
  7. Frecventează mai mult persoanele care au încredere în ele și în tine.

Dacă vei considera că ai nevoie de sprijin în procesul tău de autocunoaștere și de modelare a încrederii în tine, mă poți contacta pentru o programare.

E-mail: psihologsimonaionita@gmail.com

Categorii
Dezvoltare Personală

Runele, instrument pentru dezvoltare personală

Un set antic de simboluri și litere era folosit la scris în primul secol în nordul Europei, acestea purtau numele de rune. Inscripțiile antice au fost descoperite și în partea de nord a Americii și în Groenlanda, dovedind că primii vikingi au adus cu ei acest alfabet antic, când au debarcat aici în anul 980 î.Ch. De fapt primele inscripții runice în piatră au fost datate în secolul 3 înainte de Christos. Mulți istorici cred că acest alfabet a fost folosit cu multe secole înainte.

Cuvântul “rune” înseamnă “ secret” sau “mister”.

Este o percepție greșită, obișnuită, aceea că runele ar fi folosite pentru ghicirea viitorului. De fapt runele sunt o unealtă pentru autocunoaștere, îndrumându-ne spre răspunsul care de fapt se află în noi.

Ele nu răspund la întrebări cu „da” sau „nu”, ele oglindesc propriul subconștient, reflectând ceea ce știm deja, îndreptându-ne atenția către temerile și motivațiile noastre ascunse.

Există nenumărate povești în miturile nordice care descriu runele. Cea mai faimoasă dintre acestea este povestea în care Odin și Loki folosesc rune pentru a crea o suliță magică care nu va rata niciodată ținta.

Fie că sunt folosite în forma lor fizică tradițională sau sub formă de carduri cu rune, aceste simboluri pot ajuta oamenii să pornească într-o călătorie de auto-descoperire.

Categorii
Parenting

Lectura este benefică chiar înainte ca micuțul tău să fie capabil să comunice verbal

Cititul cu voce tare pentru bebelușul tău este o activitate importantă pentru creierul lui dar și o activitate care ajută la dezvoltarea unei relații armonioase părinte-copil.

Cititul cu voce tare învață copilul despre comunicare; introduce concepte precum numere, litere, culori și forme într-un mod distractiv; dezvoltă abilități de ascultare, dezvoltă memoria și vocabularul; oferă informații despre lumea înconjurătoare.

La 4-6 luni:

Copilul tău poate începe să manifeste mai mult interes pentru cărți. Micuțul tău va apuca și va ține cărți, dar le va duce și la gură și uneori le va mesteca. Alege cărți din vinil sau pânză, cu culori și text familiar, repetitiv sau cu rime.

Între 6 și 12 luni:

Copilul începe să înțeleagă că imaginile reprezintă obiecte și poate începe să arate că îi plac anumite imagini, pagini sau chiar povești întregi mai mult decât altele. Va răspunde în timp ce citești, luând cartea și scoțând sunete. Până la 12 luni, va întoarce paginile (cu ajutorul tău), va mângâia sau va începe să arate obiectele de pe o pagină și va repeta sunetele.

3 sfaturi pentru lectură:

📖 Folosește intonații diferite pentru personaje diferite.

📖 Oprește-te din când în când și comentează imaginile sau textul. („Unde este pisicuța? Iat-o!”)

📖 Copiii învață prin repetiție, așa că citește-i aceleași cărți de mai multe ori. Când o faci, subliniază de fiecare dată aceleași cuvinte sau fraze așa cum ai face cu un cântec familiar.

Beneficii ale lecturii pentru copii

✔️ Dezvoltarea cognitivă (capacitatea de a gândi și de a înțelege)

Un studiu al dezvoltării timpurii a creierului explică: „În primii câțiva ani de viață, se formează mai mult de 1 milion de conexiuni neuronale noi în fiecare secundă”

✔️ Îmbunătățirea abilităților lingvistice

Lectura zilnică, începând din copilărie, poate ajuta la dobândirea limbajului, abilităților de comunicare, abilităților sociale și de alfabetizare. Acest lucru se datorează faptului că lectura în primele luni de viață stimulează partea creierului care îi permite copilului să înțeleagă semnificația limbajului.

✔️ Dezvoltarea unei legături speciale părinte-copil

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care îl poți face pentru a influența pozitiv dezvoltarea copilului tău este să petreci timp cu el. Lectura este un bun prilej.

✔️ Concentrare și disciplină

Copilul mic este distras în timpul poveștii, dar în cele din urmă va învăța să rămână pe loc pe toată durata lecturii.

✔️ Imaginație și creativitate

Lectura îl ajută să-și folosească imaginația pentru a explora locuri, timpuri și evenimente dincolo de propriile experiențe.

✔️ Cultivarea dragostei pentru lectură pe tot parcursul vieții

Lectura este cheia învățării pe tot parcursul vieții și, dacă poți insufla dragostea pentru lectură de la o vârstă fragedă, atunci cu siguranță va urma un angajament pentru învățarea pe tot parcursul vieții.

✔️ Exprimarea și identificarea emoțiilor

Cărțile îl pot ajuta pe copil să învețe cum să-și gestioneze propriile sentimente în moduri sănătoase. Aflând  din cărți despre emoțiile pe care le trăiesc personajele, copilul învață că toate sentimentele sunt normale și astfel i se oferă șansa de a vorbi și despre propriile lui sentimente.

✔️Pregătirea pentru succesul academic

Numeroase studii au arătat că elevii care sunt expuși la lectură înainte de grădiniță au mai multe șanse să se descurce bine atunci când ajung la perioada de educație formală.

***

Recomand cu drag,

„Lecturi de la început”, un proiect 7 ARTE, care promovează lectura și cărțile pentru copiii de vârstă mică, categoriile de vârstă cuprinse între 0-6 ani, în București și provincie. Proiectul se va desfășura în această toamnă (2024).

Vor avea loc:

🎨👶 #AteliereDeEducațiePentruLectură pentru familii cu copii între 0-4 ani în București, alături de un trainer și un psiholog.

📖👧👦 #AteliereDeLectură pentru copiii între 4-6 ani la Grădinița nr. 149 din București, cu participarea a 140 de copii.

📚🎉 #AteliereDeLectură pentru 150 de copii între 4-6 ani la Grădinița nr. 1 din Drăgășani, Vâlcea.

📚✍️ Evenimente de lectură pentru copii și părinți în București, cu 5 scriitori contemporani care vor citi și interacționa cu cei mici.

🎙️📹 5 podcasturi cu scriitori contemporani distribuite pe YouTube și promovate pe canalele noastre (7 ARTE si smARTkid).

📖🎨 O carte ilustrată reflectând percepțiile despre lectură ale participanților, tipărită în 500 de exemplare și distribuită grădinițelor partenere și rețelei de biblioteci prietene 7 ARTE

🌐📲 Peste 30 de postări în social media pentru promovarea cărții și a lecturii pe durata proiectului.

📝📚 10 articole pe blogurile 7 ARTE și smARTkid despre beneficiile lecturii pentru copii mici și tipurile de cărți disponibile pentru cititorii #delaînceput.

🎉📅 Un eveniment de închidere a proiectului cu invitați din presă și participanți.

Inițiativa 7 ARTE este co-finanțată AFCN.

Pentru detalii urmăriți pagina de facebook Smartkid