Categorie: Parenting

Există semne evidente ale anxietății copiilor mici, cum ar fi fricile și fobiile excesive, dar există și semne mai subtile care indică un temperament anxios și sensibil.

Mulți copii au probleme de anxietate, care se manifestă în diferite moduri. De la copiii mici la adolescenți, anxietatea de separare și alte comportamente anxioase nu sunt neobișnuite.

În timpul copilăriei, nu au prea multă conștientizare a lumii, dar pe măsură ce cresc, vor începe să vadă că lucrurile pot fi imprevizibile.

Semne comune ale copiilor anxioși:

1) Temeri și fobii

Cele mai frecvente temeri ale copiilor mici sunt centrate pe câteva teme de bază: gângănii, păsări și animale; umbre și întuneric; monștri și creaturi frica de baie, de a sespăla pe cap.

2) Rigiditate în rutină

Toți copiii mici iubesc rutina și structura, dar copiii anxioși nu pot supraviețui fără ea! Copiii anxioși trebuie să-și planifice ziua într-un mod foarte previzibil.

3) Sensibilitate la zgomote

Copiii mici anxioși sunt mai susceptibili de a avea sensibilități crescute. Adesea sunt mai uimiți de zgomotele din mediul lor. S-ar putea să le fie frică de sunete puternice, cum ar fi aspiratorul, uscătorul de păr.

4) Nu le place să-și murdărească mâinile

Unii copii anxioși sunt foarte preocupați să  nu se murdărească – în special pe mâini. Copiii anxioși evită adesea jocul dezordonat. Ei vor insista adesea să se spele pe mâini atunci când mâinile sunt murdare.

5) Sunt pretențioși la mâncare

Este mai puțin probabil  ca ei să încerce alimente noi.

6) Îți urmăresc părinții din cameră în cameră

Copilul anxios este umbra unui părinte. Orice tip de separare este un motiv de panică pentru copilul anxios.

7) Sunt suspicioși față de persoanele străine

Orice față nouă – oricât de prietenoasă ar fi – poate declanșa o stare de anxietate. Copiii anxioși îi pot vedea pe cei din afară ca pe o amenințare pentru supraviețuirea lor. În cele mai multe cazuri, ei se vor calma atunci când străinul se retrage.

Frica de străini este foarte comună. Se întâmplă pe măsură ce copilul tău dezvoltă un atașament sănătos față de oameni familiari. Deoarece preferă adulții familiari, aceștia ar putea reacționa la străini plângând sau agitându-se, trecând foarte liniștit, arătând frică sau ascunzându-se.

Cum ne putem ajuta copilul cu anxietatea străinului?

1. Construirea unei asocieri pozitive

Înainte ca copilul să întâlnească o persoană nouă, vorbește despre ea într-un mod pozitiv. Arată-i copilului imagini cu ea pe telefonul tău mobil înainte de a se întâlni efectiv și spune-i povești pozitive pe care le ai despre această persoană din viața ta. Acest lucru îl ajută pe copil să aibă o asociere pozitivă cu această nouă persoană înainte de a o întâlni.

2. Încercați un proiect artistic

Poate fi util să-ți încurajezi copilul să realizeze o felicitare pentru o persoană nouă, ca un gest de bun venit.

Dă-i copilului tău creioane și autocolante pentru a face o felicitare, îl poate ajuta să construiască o asociere mentală pozitivă. A face artă pentru persoana pe care urmează să o întâlnească poate reduce și anticiparea.

3. Spune-i la ce să se aștepte

De exemplu, ai putea spune:

– Și Anda are părul negru ca al mamei.

– La cabinetul medicului, ne vom așeza pe un scaun, apoi…

4. Înștiințarea persoanei noi

Poți anunța persoana nouă că copilul se confruntă cu o oarecare anxietate în prezența unor fețe noi.

5. Calmează-ți propria anxietate

Îi prezinți o persoană nouă copilului tău și vrei să meargă bine, așa că este tipic să simți o oarecare anxietate. Dar dovezile sugerează că copiii pot percepe sentimentele celor din jur. Dacă este posibil, cel mai bine este să încerci să rămâi calm și să-ți ții sub control propria anxietate.

6. Asigurarea că totul va fi în ordine

Există multe modalități de a semnala siguranță unui copil și de a vorbi despre anxietate, cum ar fi să vorbești cu o voce calmă și să folosești afirmații liniștitoare.

Ai putea încerca ceva de genul: ”Flori este la ușă. Să respirăm adânc împreună, apoi să salutăm.. Uneori și eu devin neliniștită în legătură cu oamenii noi. Sunt atât de mândră de tine că ai fost curajoasă/ curajos!”

*** Referințe:

https://psychcentral.com/

https://www.thehealthyjournal.com/

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com   sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/

Am văzut zilele trecute documentarul Adevăruri despre trecut: Parenting în „epoca de aur” (@TVR1). M-a emoționat și m-a contrariat. M-a emoționat amintindu-mi de propria copilărie. M-a contrariat că încă există persoane care cred că e esențial faptul că oamenii importanți în istoria omenirii nu au avut o copilărie fericită.

Nu înseamnă că dacă le oferim copiilor noștri o copilărie fericită le asigurăm o viață de adult fericită, însă numeroase cercetări arată faptul că există o legătură între copilăria fericită și satisfacția adulților dată de faptul că cei cu o copilărie fericită au tendința de a se descurca mai bine în carieră și în relațiile lor și experimentează o sănătate fizică și psihică mai bună la vârsta adultă decât cei cu o copilărie dificilă.

Copilăria pune bazele întregii vieți a unei persoane. Lucrurile pe care ni le amintim, oamenii pe care i-am întâlnit, activitățile și evenimentele de viață pe care le-am împărtășit devin parte din amintirile noastre din copilărie. Copilăria sănătoasă duce la o maturitate sănătoasă.

Amintirile fericite din copilărie sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului unui copil. Un studiu al Asociației Americane de Psihologie a constatat că oamenii care au amintiri frumoase despre copilărie, în special despre relațiile lor cu părinții, tind să aibă o sănătate mai bună, să fie mai puțin predispuși la depresie și la boli cronice.

Amintirile noastre joacă un rol important în modul în care înțelegem lumea. Modul în care copiii absorb, înțeleg, răspund și reacționează la mediul lor sunt toți factori critici pentru adulții care devin.

Experiențele pe care le trăim în copilărie pun bazele tuturor relațiilor pe care le avem mai târziu în viață. Prezența mamei și a tatălui face cea mai mare diferență în dezvoltarea unui copil. Copiii vor să petreacă timp cu părinții lor mai mult decât orice.

Copilăria nimănui nu este perfectă.

Cu toate acestea, a avea o copilărie dificilă nu înseamnă că nu putem avea o maturitate fericită. Înseamnă doar că poate fi puțin mai dificil și că drumul poate fi mai lung și mai laborios. Cu toate acestea, cu toții avem dreptul și obligația de a depăși acele etape grele ale vieții pentru a fi ceea ce merităm: oameni cu dreptul la bunăstare și împlinire.

În calitate de părinți, tot ce putem face este să încercăm să fim alături de copiii noștri cât de bine putem și să creăm un mediu iubitor pentru ca aceștia să crească și să se dezvolte ca adulți fericiți și capabili.

O copilărie fericită nu înseamnă doar să le oferim experiențe pozitive și momente fericite. Înseamnă și să:

✔ Le oferim sprijinul atunci când se confruntă cu emoții dificile.

✔Le arătăm compasiune.

✔ Le validăm sentimentele și-i învățăm cum să-și gestioneze emoțiile.

✔Le lăudăm mai mult efortul decât abilitățile și talentele.

✔ Le oferim sprijin cald și iubitor pentru a-i ajuta să depășească provocările.

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger

** Dacă ai nevoie de o ședință de consiliere, găsești detalii legate de servicii, programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/