Vârstă mentală, noţiune introdusă de A. Binet în 1905, permite caracterizarea gradului de dezvoltare intelectuală a unui copil prin compararea cu gradul mediu de dezvoltare a copiilor din diferite grupe de vârstă. (Monitorul Psihologiei)
📌Testul Binet-Simon măsoară vârsta mentală reală în raport cu vârsta biologică.
Vârsta minimă pentru testare: 3 ani.
📌Testul Binet-Simon a fost primul test de inteligență din lume. Testul a fost numit după numele creatorilor săi, Alfred Binet și Theodore Simon. Și astăzi, testul rămâne un instrument psihometric popular și important.
Deși are limitările sale, testul IQ al lui Binet este binecunoscut în întreaga lume ca o modalitate de a evalua și compara inteligența. De asemenea, a pus bazele dezvoltării mai multor teste de IQ care sunt utilizate astăzi.
📌La sfârșitul anilor 1800, Sir Francis Galton – fondatorul psihologiei diferențiale – a publicat unele dintre primele lucrări despre inteligența umană. Galton susținea că inteligența este ereditară și că ar putea fi testată uitându-se la modul în care oamenii au îndeplinit sarcinile senzoriomotorii.
📌Alfred Binet a fost un psiholog francez care a jucat un rol important în dezvoltarea psihologiei experimentale. Deși inițial a urmat o carieră în drept, Binet a devenit din ce în ce mai interesat de încercările lui Galton de a măsura procesele mentale – atât de mult încât și-a abandonat cariera de avocat și și-a propus să facă același lucru.
La 2-3 ani jocul este important. Copiii învață prin joc. Le place să se joace cu ceilalți, să picteze cu degetele sau cu o pensulă, să țopăie în pat sau pe o trambulină. Le place să petreacă timp cu părinții.
Fie că ești părinte sau bunic, îți propun trei idei de a petrece timpul liber cu micuțul tău.
1. O scurtă incursiune în lumea trenurilor
O activitate potrivită pentru copii începând cu vârsta de 2 ani și jumătate este o scurtă incursiune în lumea trenurilor.
Dacă locuiești în București sau ești în vizită în București vă recomand să vizitați Muzeul CFR și apoi să faceți o scurtă călătorie cu trenul către Aeroportul Internațional Henri Coandă.
* Muzeul CFR a fost inaugurat la 10 iunie 1939, sub denumirea Muzeul Ceferiștilor, în cadrul serbărilor „Ceferiadei”, care aniversau 70 de ani de la deschiderea căii ferate București Filaret-Giurgiu.
Adresă: Calea Griviței 193B, București
Program: miercuri- duminică, 10.00-16.00
Preț: 6 lei/ adult
”Pe teritoriul actual al României, primele căi ferate au apărut în Transilvania în secolul al XIX-lea, pe când aceasta se afla în componența Austro-Ungariei. Prima cale ferată uzinală cu tracțiune animală a fost construită la Uzinele Reșița în 1846. Aceasta a fost urmată de calea ferată Oravița-Baziaș, dată în funcțiune la 20 august 1854.
În Principatele Române, primele căi ferate au fost construite în concesiune cu firme străine. La 26 august 1869 este dată în folosință linia București-Giurgiu, urmată de linia spre Buzău”, precizează wikipedia.
* CFR Călători asigură circulația pe ruta București Nord – Aeroportul Internațional Henri Coandă și retur.
Durata: aproximativ 20 – 25 minute/ rută.
Preț: 5 lei/ adult ( biletul se poate cumpăra direct din tren)
2. O zi la picnic
Un picnic este o evadare perfectă din rutina zilnică.
Îți recomand Parcul Mogoșoaia sau orice parc din apropierea casei tale care permite așezarea unei pături pe iarbă.
Picnicurile sunt ocazia perfectă de a-ți face copiii să se simtă iubiți și auziți.
Activitatea în aer liber reduce nivelul de anxietate.
Așadar, luați o pătură, câteva jucării și ceva de mâncare și porniți la drum 😊
3. Spectacole de teatru
Recomand:
* spectacolele Teatrului Mititel . După fiecare spectacol doamna Maia Gherasim oferă părinților oportunitatea de a crea o jucărie împreună cu copilul, jucărie pe care fiecare o ia acasă, ceea ce face ca joaca pe tema spectacolului să continue și acasă 😊. O altă idee drăguță este implicarea părinților în spectacol și faptul că la final copiii se pot juca cu recuzita. Încercați, nu veți regreta! 😊
* spectacolele Teatrului de Păpuși Bibabo. La finalul spectacolului actorii vin printre copii împreună cu păpușile protagonoste, astfel copiii le pot atinge și se pot ”împrieteni” cu ele.
* spectacolele din seria ”Bubu”, de la Opera Comică pentru Copii. Scena spectacolelor este amenajată ca un loc de joacă și astfel copiii devin ”actori”. 😊
Spectacolele acestor teatre sunt potrivite pentru copiii cu vârste cuprinse între 2-3 ani. Mergeți cu încredere!
Programul spectacolelor îl puteți afla de pe facebook, accesând pagina teatrului menționat.
***
Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger
Amenințările „goale” reprezintă modalitatea unui părinte de a încerca să recâștige controlul asupra unei situații. Cel mai des acestea sunt adresate fără intenție:
”Cere-ți scuze fratelui tău, sau îți iau telefonul!”
”Termină-ți broccoli, sau nu vei putea merge la joacă!”
”Dacă nu te speli pe dinți, nu vei mai primi nimic dulce!”
Sunt numite amenințări „goale” fiindcă de obicei nu reușești să le respecți sau nu au drept consecință comportamentul pe care îl aștepți de la copil.
Copilul învață rapid când să te ia în serios și când să nu te ia în serios.
Amenințările „goale” sunt comune pentru părinții cărora nu le place să-și pedepsească copilul.
Evidențierea consecințelor vs. amenințările „goale”
Evidențierea consecințelor e folosită pentru a consolida comportamentul bun și pentru a schimba comportamentul rău.
Amenințările apar atunci când încerci să-i impui copilului să facă ceva, deși nu ar trebui să-ți forțezi niciodată copilul să facă ceva fiindcă se creează o relație de ”părinte împotriva copilului”.
De ce nu funcționează amenințările „goale”
Copilul se simte mai supărat la gândul amenințării și la faptul că mergi împotriva dorințelor lui.
De fiecare dată când folosești o amenințare, aceasta va înrăutăți situația pentru data viitoare.
Copiii îi vor antrena pe părinți să se retragă în cele din urmă și să-i lase să-și facă singuri treaba.
În timp, devine din ce în ce mai dificil să te gândești la amenințări care vor funcționa cu adevărat.
Când părinții folosesc excesiv amenințările, își pierd puterea.
Părinții ar trebui să lucreze la crearea unei relații de cooperare cu copiii lor.
Cel mai puternic instrument pentru a obține un comportament bun de la copilul tău este crearea unei legături puternice cu el.
În echipă, copilul tău se va simți înțeles, în siguranță și dornic să accepte ajutor și sfaturi de la tine.
Prin afirmații pozitive și laude, încurajează-i întotdeauna comportamentul bun. De exemplu, „Îți mulțumesc că ai luat acele jucării, ăsta este un lucru bun”.
Fiecare familie ar trebui să aibă reguli bine cunoscute. Este util să enumeri regulile. Ar trebui să fie foarte clar ce se va întâmpla dacă regulile sunt încălcate. Copiii vor ști la ce să se aștepte atunci când încalcă regulile. Trebuie să fii consecvent în evidențierea consecințelor.
Poți reformula orice fel de amenințare „goală”. De exemplu, spune „Strânge jucăriile și-ți voi citi o poveste nouă înainte de culcare” în loc de ”Dacă nu strângi jucăriile le voi da altui copil”.
***
Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger
Încăpăţânat. Autoritar. Intens. Frustrant. Toate acestea sunt cuvinte folosite pentru a descrie copilul cu voință puternică.
Ce să faci când ești părintele unui astfel de copil
1. Concentrează-te pe bine Nimeni nu reacționează bine dacă este pedepsit.
2. Comunică eficient Dacă copilul tău face o criză, sunt șanse să se simtă frustrat și să nu știe cum să comunice acele sentimente. Copilul cu voință puternică se va apăra întotdeauna pentru ceea ce crede că este corect.
3. Învață abilități de reglare Copilul cu voință puternică are emoții puternice, care adesea vin în valuri – mari și copleșitoare atât pentru tine, cât și pentru el.
4. Joacă-te Copilul cu voință puternică este foarte pasionat. Îi place să înceapă proiecte noi și poate deveni îndrăgostit de o activitate nouă pentru o săptămână întreagă.
5. Fii un model Copilul imită ceea ce vede și aude, așa că exersează ceea ce recomanzi cu insistență.
6. Lasă-l să decidă Copilului cu voință puternică îi place să simtă că are un cuvânt de spus.
***
*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger
Crizele de furie ale copiilor pot complica viața oricăror adulți, chiar și a celor foarte răbdători.
Adesea, crizele de furie ale unui copil se repetă sistematic, uneori de mai multe ori pe zi.
Până nu demult, era jenant să recunoști crizele de furie ale propriului copil. Părinților le era teamă că ceilalți vor spune că nu știu să își educe copilul, așa că au luptat cu această problemă în cercul familiei.
În timpul unei crize de furie, un copil poate țipa sfâșietor, poate să tremure, să se sufoce. Pot exista dificultăți de respirație, o creștere a ritmului cardiac și poate încerca să se rănească mușcându-și mâinile, lovind pereții sau podeaua.
Părinții ar trebui să știe că un copil aflat într-o stare de isterie are neapărat nevoie de un spectator. Copiii nu fac niciodată scandaluri în fața unui televizor sau a unei mașini de spălat, ei aleg o persoană vie, iar dintre membrii familiei, cel mai sensibil la comportamentul său e și cel mai bun specctator.
Dacă tatăl începe să se îngrijoreze și să devină nervos, atunci el va fi cel care va fi ales de copil pentru o furie spectaculoasă. Iar dacă mama ignoră comportamentul copilului, atunci pur și simplu nu va fi interesant să facă o criză de furie în fața ei.
Doctorul Evgeny Komarovsky, citat de site-ul minikar-ru, spune despre copil că este perfect conștient de situație și de raportul de putere în timpul unei crize și că tot ceea ce face în acel moment este destul de arbitrar.
Dacă un copil își atinge vreodată scopul cu ajutorul unei crize de furie, va folosi această metodă tot timpul.
Posibilă SOLUȚIE:
Imediat ce a început criza de furie, părăsiți camera, dar lăsați copilul să știe că este auzit. Imediat ce el tace, puteți intra în camera lui. Dacă strigătul se repetă – ieșiți din nou.
Potrivit lui Evgeny Olegovich, două zile ar putea fi suficiente pentru ca un copil de un an și jumătate până la doi ani să dezvolte un reflex stabil – „mama rămâne în apropiere dacă nu țip”.
La vârsta de aproximativ trei ani începe să realizeze locul lui în această lume mare și, bineînțeles, vrea să încerce această lume pentru putere. În plus, copiii la această vârstă nu sunt întotdeauna capabili să-și exprime în cuvinte sentimentele, emoțiile și experiențele. Așa că le arată sub formă de isterie.
Sentimente pe care un părinte le trăiește în timpul unei crize de isterie a copilului:
– Furie
– Rușine
– Frică
– Vină
– Iritare.
***
Referințe:
https://minikar-ru
***
*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger
Starea de supraîncărcare survine atunci când nu mai poți gândi rațional, nu mai poți gestiona emoțiile sau nu mai ai încredere în tine însuți pentru a purta conversații cu ceilalți.
Dezvoltarea emoțională a unui copil începe din primele zile ale vieții. Bebelușii comunică plângând pentru că nu pot vorbi. Cu timpul, ei învață să folosească expresiile faciale și limbajul corpului pentru a comunica.
Fiecare etapă a dezvoltării unui copil va aduce noi provocări și recompense. Poate fi greu de determinat dacă comportamentul este legat de contextul în care se află sau dacă există o nevoie emoțională nesatisfăcută.
După vârsta de 3 ani, copilul intră într-o lume a fanteziei și a imaginației. Acest lucru îl va ajuta să exploreze și mai multe emoții.
Până la vârsta de 5 ani, copilul va putea experimenta majoritatea emoțiilor, dar le va exprima într-un mod diferit față de adulți.
Fiecare copil are nevoi și moduri diferite de a comunica, dar există modalități generale de gestionare a supraîncărcării emoționale.
Iată 3 dintre ele:
Lăudați comportamentul bun!
Deviați-le atenția de la o situație supărătoare la una pozitivă.
Învățați să renunțați la controlul complet.
Ce fac copiii supraîncărcați emoțional: mint; exagerează; se învinovățesc; au izbucniri comportamentale: lovesc cu pumnul, cu piciorul, țipă; se închid în ei
Ce fac adulții supraîncărcați emoțional: dau pedepse extreme; refuză să asculte; țipă; amenință; manipulează
*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger
