„Sunt doar obosită” este una dintre explicațiile pe care multe mame și le dau atunci când simt că nu mai au energie, răbdare sau disponibilitate emoțională. Dar unde se termină oboseala firească a vieții de părinte și unde începe burnoutul parental? Și când simptomele pot indica o depresie?
Vulnerabilitatea de organ este un concept utilizat în psihosomatică și psihologia clinică pentru a descrie predispoziția unui anumit organ sau sistem al organismului de a deveni „locul preferențial” de manifestare a stresului psihic sau a conflictelor emoționale.
Fiecare dintre noi poartă în interior o voce. Este vocea cu care ne vorbim atunci când greșim, când ne este greu, când ne evaluăm alegerile sau valoarea personală.
Cardurile metaforice – inclusiv cele inspirate din structuri precum tarotul sau oracolul – sunt utilizate în contexte de dezvoltare personală și autocunoaștere ca instrumente proiective și reflective, nu ca practici de predicție. Valoarea lor constă în capacitatea de a facilita accesul la resursele interne ale persoanei, de a stimula reflecția și de a susține clarificarea emoțională și cognitivă.
Psihoaromaterapia este o ramură integrativă a aromoterapiei și psihoterapiei care utilizează uleiurile esențiale și aromele lor în context psihologic și psihoterapeutic.
Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și prin raportarea la persoanele semnificative din jur. Familia, școala și comunitatea devin spații formative, dar nu toți copiii au parte de un echilibru între influențele feminine și cele masculine. Din această perspectivă, rolul modelelor masculine este esențial, indiferent dacă acestea vin din partea tatălui, a bunicului, a unui profesor sau a altor figuri de referință.
Sandplay (sau „terapia prin joc în nisip”) este o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1950 de Dora M. Kalff, pornind de la psihologia analitică a lui C. G. Jung. Într-un spațiu sigur și protejat, copilul creează lumi și povești folosind tăvi cu nisip și figurine (persoane, animale, obiecte din natură sau cultură).
Psihoterapia ortodoxă se conturează la intersecția dintre teologia ortodoxă, tradiția patristică și practica psihologiei clinice. Ea își are rădăcinile în concepția Bisericii despre om ca ființă integrală – trup, suflet și duh – și propune o înțelegere a vindecării psihice și spirituale din perspectiva experienței ascetice și sacramentale. Dacă psihoterapia clasică urmărește ameliorarea suferinței psihice prin metode validate științific, psihoterapia ortodoxă are în centrul ei restabilirea comuniunii persoanei cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși.
Într-o epocă în care medicina modernă se concentrează pe simptome, uitând uneori de întregul care este omul, cărțile din imagine ne îndeamnă să privim dincolo de durere, dincolo de boală – spre mesajele ascunse ale corpului . Ele vorbesc despre o medicină a profunzimii, în care sufletul, mintea și trupul formează un întreg inseparabil.
Terapia prin vis este o formă de terapie care folosește interpretarea și explorarea viselor pentru a înțelege conflicte interioare, emoții reprimate, traume sau dorințe inconștiente. Scopul este vindecarea emoțională, dezvoltarea personală și clarificarea unor aspecte din viața conștientă.