Parentificarea apare atunci când părinții caută la copiii lor sprijin emoțional și/sau practic, mai degrabă decât să-l ofere. Prin urmare, copilul devine îngrijitorul.
Cuvântul parentificare a fost inventat de psihiatrul Ivan Boszormenyi-Nagy, unul dintre fondatorii terapiei de familie. Cuvântul descrie ce se întâmplă atunci când rolurile de părinte și copil sunt inversate.
Această inversare a rolului perturbă procesul natural de dezvoltare al copilului. În cele mai multe cazuri, are efecte negative de anvergură asupra sănătății mentale și fizice ale copilului.
Parentificarea instrumentală vs. Parentificarea emoțională
În cazurile de parentificare instrumentală, copiii își asumă responsabilități practice, precum:
- A avea grijă de frați sau alte rude pentru că un părinte nu poate
- Asumarea sarcinilor de menaj, cum ar fi curățănia, cumpărăturile…
- A fi îngrijitor pentru un părinte cu dizabilități, boală sau tulburări de sănătate mintală
Parentificarea emoțională implică un copil care oferă sprijin emoțional unui părinte, inclusiv:
- Ascultă un părinte vorbind despre problemele proprii și îi oferă sfaturi
- Este mediator între un părinte și un alt membru al familiei
- Este confident pentru părinte
Simptomele copilului parentificat
Un adolescent parentificat poate prezenta următoarele simptome:
- Anxietate, în special în ceea ce privește grija față de ceilalți
- Depresie
- Gândurile de sinucidere
- Surmenaj compulsiv atunci când î-și îndepliniește responsabilitățile la școală și acasă
- Sentimente de vinovăție și rușine
- Îngrijorare neîncetată
- Izolare socială
- Simptome fizice de anxietate și depresie, cum ar fi dureri de stomac, dureri de cap etc.
Sursă: www.newportacademy.com/
***
Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de acest subiect ori pur și simplu vrei să afli mai multe detalii, îmi poți scrie la adresa de e-mail: psihologsimonaionita@gmail.com sau pe Facebook Messenger