Etapa de „învățare prin experiență” este etapa de vârstă 3-7 ani. O etapă caracterizată prin joc, prin care copilul își dezvoltă musculatura, își exersează abilitățile motorii, își câștigă autocontrolul și explorează lumea prin intermediul experiențelor senzoriale. În această perioadă, egocentrismul rămâne o trăsătură predominantă. Copilul va întâlni experiențe care îl vor ajuta să devină mai autonom, trecând de la o dependență totală la una relativă (învățând să fie singur), să își contureze identitatea și să își dezvolte competențele.
Vulnerabilitatea de organ este un concept utilizat în psihosomatică și psihologia clinică pentru a descrie predispoziția unui anumit organ sau sistem al organismului de a deveni „locul preferențial” de manifestare a stresului psihic sau a conflictelor emoționale.
Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și prin raportarea la persoanele semnificative din jur. Familia, școala și comunitatea devin spații formative, dar nu toți copiii au parte de un echilibru între influențele feminine și cele masculine. Din această perspectivă, rolul modelelor masculine este esențial, indiferent dacă acestea vin din partea tatălui, a bunicului, a unui profesor sau a altor figuri de referință.
Sandplay (sau „terapia prin joc în nisip”) este o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1950 de Dora M. Kalff, pornind de la psihologia analitică a lui C. G. Jung. Într-un spațiu sigur și protejat, copilul creează lumi și povești folosind tăvi cu nisip și figurine (persoane, animale, obiecte din natură sau cultură).
Într-o epocă în care medicina modernă se concentrează pe simptome, uitând uneori de întregul care este omul, cărțile din imagine ne îndeamnă să privim dincolo de durere, dincolo de boală – spre mesajele ascunse ale corpului . Ele vorbesc despre o medicină a profunzimii, în care sufletul, mintea și trupul formează un întreg inseparabil.
Bullying-ul este o formă de comportament agresiv, intenționat și repetat, prin care o persoană sau un grup de persoane exercită putere asupra altei persoane mai vulnerabile. Se manifestă prin violență fizică, verbală, emoțională sau chiar socială.
Teoria rezilienței se referă la capacitatea indivizilor de a se adapta și de a depăși adversitățile, stresul sau traumele. Această teorie a fost dezvoltată în principal în domeniul psihologiei dezvoltării și se concentrează pe modul în care anumite persoane reușesc să facă față situațiilor dificile, în timp ce altele pot ceda sub presiune.
Râsul este un comportament uman complex, care nu doar că exprimă bucurie, ci servește și ca un mecanism de apărare psihologic. În fața stresului, anxietății sau a situațiilor dificile, râsul poate acționa ca o strategie de coping, ajutând indivizii să facă față provocărilor emoționale și să reducă tensiunea.
Indiferent dacă rușinea provine din interior sau din exterior, ea se poate dezvolta ca răspuns la o serie de greșeli, defecte sau neajunsuri PERCEPUTE. Unii cercetători vorbesc despre rușine corporală, rușine comportamentală și rușine caracterologică.
Emoțiile negative constante duc la creșterea nivelului de stres și pot afecta sănătatea fizică. Unii oameni se confruntă cu afecțiuni fizice, precum tulburări stomacale, migrene și insomnie, în timp ce alții suferă de un sistem imunitar slăbit care duce la răceli frecvente și gripă.
