Compasiunea de sine implică să acționezi atunci când ai o perioadă dificilă, eșuezi sau observi că ceva nu-ți place la tine. În loc să-ți ignori durerea te oprești și-ți spui „acest lucru este cu adevărat dificil acum”, cum pot să mă liniștesc și să am grijă de mine în acest moment?
Un creier tânăr se dezvoltă cel mai bine când copilul primește multă dragoste și afecțiune și când mai multe circuite diferite din creier sunt activate simultan.
Bullying-ul este o formă de comportament agresiv, intenționat și repetat, prin care o persoană sau un grup de persoane exercită putere asupra altei persoane mai vulnerabile. Se manifestă prin violență fizică, verbală, emoțională sau chiar socială.
Mulți oameni ascultă muzică în timp ce lucrează, fac exerciții la sală sau pur și simplu se relaxează. Dar care sunt efectele muzicii asupra creierului?
În cadrul tulburărilor de anxietate atacul de panică se evidențiază ca un tip particular de frică. DSM-5 (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) precizează că ”atacul de panică este caracterizat de teamă sau disconfort care cresc rapid în intensitate, ating un vârf în câteva minute și sunt însoțite de simptome somatice și/ sau cognitive”. Atacul de panică poate fi înspăimântător. Când apare avem senzația că ne pierdem controlul, că facem infarct sau că suntem pe punctul de a muri. Mulți oameni au doar unul sau două atacuri de panică în viața lor.
Iertarea nu înseamnă doar să accepți ce s-a întâmplat sau să încetezi să fii supărat. Mai degrabă, iertarea implică o transformare voluntară a sentimentelor, atitudinilor și comportamentului tău, astfel încât să nu mai fii dominat de resentimente și să poți exprima compasiune, generozitate sau altele asemenea față de persoana care ți-a greșit. Iertarea este considerată un proces important în psihoterapie sau consiliere (adaptare – Dicționarul de psihologie APA- Asociația Americană de Psihologie).
Psihoterapia ortodoxă se conturează la intersecția dintre teologia ortodoxă, tradiția patristică și practica psihologiei clinice. Ea își are rădăcinile în concepția Bisericii despre om ca ființă integrală – trup, suflet și duh – și propune o înțelegere a vindecării psihice și spirituale din perspectiva experienței ascetice și sacramentale. Dacă psihoterapia clasică urmărește ameliorarea suferinței psihice prin metode validate științific, psihoterapia ortodoxă are în centrul ei restabilirea comuniunii persoanei cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși.
Gândirea pozitivă nu înseamnă doar „a fi fericit”, ci ajută copiii să înțeleagă și să gestioneze mai bine emoțiile, să se simtă mai încrezători și să se descurce mai bine în relațiile cu ceilalți. Cercetările arată că atunci când învățăm copiii să vadă partea bună a lucrurilor și să vorbească frumos despre ei înșiși, ei devin mai rezilienț i – adică mai capabili să facă față provocărilor zilnice, cum ar fi despărțirea de părinți la grădiniță sau conflictele cu alți copii.