Studiile despre copiii care au prieteni imaginari au arătat că această practică este destul de comună și are multiple beneficii pentru dezvoltarea lor.
Iată câteva exemple de cercetări relevante:
Studiul lui Marjorie Taylor (1999) – Unul dintre cele mai importante studii despre prietenii imaginari a fost realizat de psihologul Marjorie Taylor. Ea a descoperit că aproximativ 65% dintre copiii cu vârsta între 3 și 7 ani au avut un prieten imaginar la un moment dat. Taylor a observat că acești copii erau, de obicei, mai creativi și aveau abilități lingvistice mai avansate decât ceilalți copii. În plus, copiii cu prieteni imaginari aveau tendința de a fi mai buni în soluționarea problemelor și în gândirea abstractă.
Studiul lui Carl Jung (1950) – Jung a susținut că prietenii imaginari pot ajuta copiii să gestioneze conflictele interioare și să dezvolte o mai mare autonomie. El considera că aceștia pot fi o formă de compensare pentru nevoile emoționale nesatisfăcute și pot juca un rol important în dezvoltarea unei imaginații bogate.
Studiul lui Linnea Nilsson (2013) – Această cercetare a arătat că prietenii imaginari nu sunt un semn de izolare sau de probleme psihologice, ci mai degrabă o manifestare a procesului normal de dezvoltare. Nilsson a descoperit că acești prieteni imaginari pot oferi un cadru sigur în care copiii pot explora diverse scenarii sociale, pot învăța empatie și pot rezolva conflicte într-un mod simbolic.
Studiul lui Susan Harter (2000) – Harter a investigat legătura dintre dezvoltarea stimei de sine și prezența prietenilor imaginari. Ea a descoperit că copiii cu prieteni imaginari tind să aibă o stima de sine mai ridicată, deoarece aceștia pot folosi aceste relații pentru a experimenta roluri sociale și pentru a obține validare în fața propriilor nevoi emoționale.
Studiul din Journal of Abnormal Child Psychology (2004) – Acest studiu a examinat relațiile dintre prietenii imaginari și comportamentele sociale ale copiilor. Cercetătorii au constatat că majoritatea copiilor cu prieteni imaginari aveau abilități sociale bune și nu prezentau semne de izolare socială. De asemenea, aceștia aveau o capacitate mai mare de a înțelege și de a gestiona emoțiile altora.
Aceste studii sugerează că prietenii imaginari nu doar că sunt o parte naturală a dezvoltării copilăriei, dar pot avea și beneficii semnificative pentru abilitățile sociale și emoționale ale copiilor. De obicei, acești prieteni dispar pe măsură ce copiii cresc și încep să interacționeze mai mult cu cei din jur.
Copiii au prieteni imaginari din mai multe motive, iar această practică are un impact semnificativ asupra dezvoltării lor psihologice. Din punct de vedere psihologic, prietenii imaginari pot reprezenta o modalitate prin care copiii își explorează și își dezvoltă abilități cognitive, emoționale și sociale.
Iată câteva motive pentru care copiii creează prieteni imaginari și semnificația acestui comportament:
Nevoi emoționale și de control: Un prieten imaginar poate oferi un sentiment de siguranță și control într-o lume care poate părea imprevizibilă sau copleșitoare. Copiii pot apela la acești prieteni în momente de anxietate, frică sau stres (de exemplu, în fața unei schimbări majore, cum ar fi mutarea sau nașterea unui frate). Prin intermediul acestor relații imaginate, copiii pot simți că au un refugiu în fața provocărilor emoționale.
Dezvoltarea creativității și imaginației: Crearea unui prieten imaginar este un semn de creativitate și imaginație bogată. Copiii pot inventa povești și scenarii complexe în care prietenul imaginar joacă un rol important, ceea ce stimulează gândirea simbolică și abstractă. Acest proces contribuie la dezvoltarea limbajului, la îmbogățirea vocabularului și la creșterea capacității de a rezolva probleme.
Experimentarea și învățarea unor comportamente sociale: Prin intermediul prietenului imaginar, copiii pot experimenta diferite roluri sociale și pot învăța să gestioneze interacțiunile cu ceilalți. De exemplu, pot exersa comportamente de empatie, negociere sau rezolvare a conflictelor. Acest tip de joc social poate fi o pregătire pentru relațiile lor viitoare cu alți copii sau adulți.
Autonomie și independență: Prietenii imaginari pot oferi copiilor o oportunitate de a dezvolta autonomie. Aceștia sunt, de obicei, creaturi care nu impun reguli sau restricții, iar copilul poate controla complet interacțiunile cu aceștia. Acesta poate fi un mod prin care copilul învață să își exprime dorințele și să ia decizii fără a depinde de alții.
Compensarea unei nevoi de atenție: Uneori, copiii care se simt neglijați sau izolați din diverse motive (de exemplu, o schimbare în familia lor, cum ar fi venirea unui frate sau o separare a părinților) pot crea prieteni imaginari pentru a compensa lipsa de atenție. Acesta poate fi un mod de a atrage atenția asupra lor, chiar și într-un mod simbolic, pentru a se simți valoroși și importanți.
Manifestare a dezvoltării cognitive și emoționale normale: Din punct de vedere al dezvoltării psihologice, prietenii imaginari sunt o parte naturală a copilăriei timpurii. În această perioadă, copiii încep să dezvolte abilități de gândire abstractă și simbolică, iar prietenii imaginari pot fi o manifestare a acestui proces cognitiv. Ei pot fi un mijloc prin care copilul explorează diferite aspecte ale personalității și comportamentului uman, precum și un mod de a înțelege și de a rezolva conflicte emoționale sau sociale.
Dezvoltarea stimei de sine: Copiii care au prieteni imaginari pot experimenta un sentiment mai mare de competență și încredere în sine, deoarece au control asupra relației cu prietenul imaginar. Aceștia pot simți că sunt capabili să gestioneze diverse situații sociale sau emoționale prin intermediul acestei relații fictive.
În concluzie, prietenii imaginari reprezintă o componentă naturală și sănătoasă a dezvoltării copilului. Aceștia ajută copiii să navigheze prin procesele cognitive și emoționale, le dezvoltă abilități sociale și le oferă o oportunitate de a explora lumea într-un mod sigur și controlat.