Consilierul pentru dezvoltare personală are studii superioare finalizate prin examen de licență. Este un specialist care lucrează numai cu persoane sănătoase din punct de vedere psihic.
Încrederea în sine este o măsură a credinței în propriile noastre abilități, în timp ce stima de sine se referă la un sentiment profund interior și la modul în care ne poziționăm în lume. Confuzia acestor doi termeni îi trimite adesea pe oameni pe calea greșită, căutând stima de sine prin abilitățile sau realizările lor.
Am văzut zilele trecute documentarul Adevăruri despre trecut: Parenting în „epoca de aur” (@TVR1) . M-a emoționat și m-a contrariat. M-a emoționat amintindu-mi de propria copilărie. M-a contrariat că încă există persoane care cred că e esențial faptul că oamenii importanți în istoria omenirii nu au avut o copilărie fericită.
Copiii experimentează emoții complexe la fel ca adulții. Ei devin frustrați, entuziasmați, nervoși, triști, geloși, speriați, îngrijorați, supărați și jenați.
Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și prin raportarea la persoanele semnificative din jur. Familia, școala și comunitatea devin spații formative, dar nu toți copiii au parte de un echilibru între influențele feminine și cele masculine. Din această perspectivă, rolul modelelor masculine este esențial, indiferent dacă acestea vin din partea tatălui, a bunicului, a unui profesor sau a altor figuri de referință.
Legătura dintre psihologie și religie este complexă având în vedere că ambele domenii se ocupă de comportamentul uman, experiențele subiective și înțelegerea sensului vieții.
Secretele sunt de o varietate pe care rar o conștientizăm. Cercetările arată că aproape fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Oricine crede că nu are secrete înseamnă că nu este sincer sau îi lipsește conștiința de sine. Fiecare își creează un loc pentru secrete în mintea sa. Există o vigilență constantă în păstrarea secretelor. Așa se face că secretele au un parteneriat cu suspiciunea și paranoia. Dacă porți un mare secret, în esență, ești mereu în alertă pentru a nu-l dezvălui.
Mâncatul conștient înseamnă menținerea unei conștientizări în momentul în care mâncăm. Aceasta implică observarea modului în care mâncarea ne face să ne simțim și a semnalelor pe care corpul le transmite despre gust, satisfacție și sațietate. Mâncatul conștient presupune, pur și simplu, să recunoaștem și să acceptăm, mai degrabă decât să judecăm sentimentele, gândurile și senzațiile corporale pe care le observăm.
„Sunt doar obosită” este una dintre explicațiile pe care multe mame și le dau atunci când simt că nu mai au energie, răbdare sau disponibilitate emoțională. Dar unde se termină oboseala firească a vieții de părinte și unde începe burnoutul parental? Și când simptomele pot indica o depresie?
Psihoterapia ortodoxă se conturează la intersecția dintre teologia ortodoxă, tradiția patristică și practica psihologiei clinice. Ea își are rădăcinile în concepția Bisericii despre om ca ființă integrală – trup, suflet și duh – și propune o înțelegere a vindecării psihice și spirituale din perspectiva experienței ascetice și sacramentale. Dacă psihoterapia clasică urmărește ameliorarea suferinței psihice prin metode validate științific, psihoterapia ortodoxă are în centrul ei restabilirea comuniunii persoanei cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși.