Gândirea pozitivă nu înseamnă doar „a fi fericit”, ci ajută copiii să înțeleagă și să gestioneze mai bine emoțiile, să se simtă mai încrezători și să se descurce mai bine în relațiile cu ceilalți. Cercetările arată că atunci când învățăm copiii să vadă partea bună a lucrurilor și să vorbească frumos despre ei înșiși, ei devin mai rezilienț i – adică mai capabili să facă față provocărilor zilnice, cum ar fi despărțirea de părinți la grădiniță sau conflictele cu alți copii.
Testul Kohs, al cuburilor, este una dintre cele mai consacrate metode de screening a abilităților cognitive. Testul este util îndeosebi în situațiile în care este necesară o evaluare rapidă, orientativă, pentru copii sau adolescenți, deși proba poate fi utilizată și în interacțiunea profesională cu adulții. Testul este complet lipsit de încărcătura verbală: itemii pot fi rezolvați și evaluați, iar instrucțiunile pot fi transmise fără nici un recurs la verbalitate; de aceea testul este extrem de util în acele contexte în care capacitatea de verbalizare a subiectului ar putea ridica probleme.
Vârstă mentală , noţiune introdusă de A. Binet în 1905, permite caracterizarea gradului de dezvoltare intelectuală a unui copil prin compararea cu gradul mediu de dezvoltare a copiilor din diferite grupe de vârstă. (Monitorul Psihologiei)
Fiecare dintre noi poartă în interior o voce. Este vocea cu care ne vorbim atunci când greșim, când ne este greu, când ne evaluăm alegerile sau valoarea personală.
Secretele sunt de o varietate pe care rar o conștientizăm. Cercetările arată că aproape fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Oricine crede că nu are secrete înseamnă că nu este sincer sau îi lipsește conștiința de sine. Fiecare își creează un loc pentru secrete în mintea sa. Există o vigilență constantă în păstrarea secretelor. Așa se face că secretele au un parteneriat cu suspiciunea și paranoia. Dacă porți un mare secret, în esență, ești mereu în alertă pentru a nu-l dezvălui.
Consilierul pentru dezvoltare personală are studii superioare finalizate prin examen de licență. Este un specialist care lucrează numai cu persoane sănătoase din punct de vedere psihic.
„Sunt doar obosită” este una dintre explicațiile pe care multe mame și le dau atunci când simt că nu mai au energie, răbdare sau disponibilitate emoțională. Dar unde se termină oboseala firească a vieții de părinte și unde începe burnoutul parental? Și când simptomele pot indica o depresie?
Sandplay (sau „terapia prin joc în nisip”) este o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1950 de Dora M. Kalff, pornind de la psihologia analitică a lui C. G. Jung. Într-un spațiu sigur și protejat, copilul creează lumi și povești folosind tăvi cu nisip și figurine (persoane, animale, obiecte din natură sau cultură).
Psihoterapia ortodoxă se conturează la intersecția dintre teologia ortodoxă, tradiția patristică și practica psihologiei clinice. Ea își are rădăcinile în concepția Bisericii despre om ca ființă integrală – trup, suflet și duh – și propune o înțelegere a vindecării psihice și spirituale din perspectiva experienței ascetice și sacramentale. Dacă psihoterapia clasică urmărește ameliorarea suferinței psihice prin metode validate științific, psihoterapia ortodoxă are în centrul ei restabilirea comuniunii persoanei cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși.
În cadrul tulburărilor de anxietate atacul de panică se evidențiază ca un tip particular de frică. DSM-5 (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) precizează că ”atacul de panică este caracterizat de teamă sau disconfort care cresc rapid în intensitate, ating un vârf în câteva minute și sunt însoțite de simptome somatice și/ sau cognitive”. Atacul de panică poate fi înspăimântător. Când apare avem senzația că ne pierdem controlul, că facem infarct sau că suntem pe punctul de a muri. Mulți oameni au doar unul sau două atacuri de panică în viața lor.
