Cardurile metaforice – inclusiv cele inspirate din structuri precum tarotul sau oracolul – sunt utilizate în contexte de dezvoltare personală și autocunoaștere ca instrumente proiective și reflective, nu ca practici de predicție. Valoarea lor constă în capacitatea de a facilita accesul la resursele interne ale persoanei, de a stimula reflecția și de a susține clarificarea emoțională și cognitivă.
Un set antic de simboluri și litere era folosit la scris în primul secol în nordul Europei, acestea purtau numele de rune. Inscripțiile antice au fost descoperite și în partea de nord a Americii și în Groenlanda, dovedind că primii vikingi au adus cu ei acest alfabet antic, când au debarcat aici în anul 980 î.Ch. De fapt primele inscripții runice în piatră au fost datate în secolul 3 înainte de Christos. Mulți istorici cred că acest alfabet a fost folosit cu multe secole înainte.
Comunicarea este schimbul de idei, informații și sentimente. Vorbitorul și ascultătorul trebuie să aibă o înțelegere comună a sensului cuvintelor și al sunetelor, gesturilor, expresiilor, simbolurilor și contextului folosite în comunicare.
Terapia prin vis este o formă de terapie care folosește interpretarea și explorarea viselor pentru a înțelege conflicte interioare, emoții reprimate, traume sau dorințe inconștiente. Scopul este vindecarea emoțională, dezvoltarea personală și clarificarea unor aspecte din viața conștientă.
Psihiatrul și psihanalistul elvețian Carl Jung, unul dintre pionierii psihologiei moderne, considera că arhetipurile sunt modele universale de comportament și gândire care au fost moștenite de la strămoșii noștri. Aceste arhetipuri sunt înrădăcinate în cele mai profunde niveluri ale minții inconștiente și pot fi văzute în visele, fanteziile și expresiile noastre creative.
Vulnerabilitatea de organ este un concept utilizat în psihosomatică și psihologia clinică pentru a descrie predispoziția unui anumit organ sau sistem al organismului de a deveni „locul preferențial” de manifestare a stresului psihic sau a conflictelor emoționale.
Sandplay (sau „terapia prin joc în nisip”) este o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1950 de Dora M. Kalff, pornind de la psihologia analitică a lui C. G. Jung. Într-un spațiu sigur și protejat, copilul creează lumi și povești folosind tăvi cu nisip și figurine (persoane, animale, obiecte din natură sau cultură).
Într-o epocă în care medicina modernă se concentrează pe simptome, uitând uneori de întregul care este omul, cărțile din imagine ne îndeamnă să privim dincolo de durere, dincolo de boală – spre mesajele ascunse ale corpului . Ele vorbesc despre o medicină a profunzimii, în care sufletul, mintea și trupul formează un întreg inseparabil.
Studiile despre copiii care au prieteni imaginari au arătat că această practică este destul de comună și are multiple beneficii pentru dezvoltarea lor.