Psihoterapia ortodoxă se conturează la intersecția dintre teologia ortodoxă, tradiția patristică și practica psihologiei clinice. Ea își are rădăcinile în concepția Bisericii despre om ca ființă integrală – trup, suflet și duh – și propune o înțelegere a vindecării psihice și spirituale din perspectiva experienței ascetice și sacramentale. Dacă psihoterapia clasică urmărește ameliorarea suferinței psihice prin metode validate științific, psihoterapia ortodoxă are în centrul ei restabilirea comuniunii persoanei cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși.
Sandplay (sau „terapia prin joc în nisip”) este o metodă terapeutică dezvoltată în anii 1950 de Dora M. Kalff, pornind de la psihologia analitică a lui C. G. Jung. Într-un spațiu sigur și protejat, copilul creează lumi și povești folosind tăvi cu nisip și figurine (persoane, animale, obiecte din natură sau cultură).
Psihoaromaterapia este o ramură integrativă a aromoterapiei și psihoterapiei care utilizează uleiurile esențiale și aromele lor în context psihologic și psihoterapeutic.
Parentificarea apare atunci când părinții caută la copiii lor sprijin emoțional și/sau practic, mai degrabă decât să-l ofere. Prin urmare, copilul devine îngrijitorul.
„Sunt doar obosită” este una dintre explicațiile pe care multe mame și le dau atunci când simt că nu mai au energie, răbdare sau disponibilitate emoțională. Dar unde se termină oboseala firească a vieții de părinte și unde începe burnoutul parental? Și când simptomele pot indica o depresie?
Relația cu mama are o importanță psihologică profundă și complexă în dezvoltarea unui individ, având un impact semnificativ asupra tuturor aspectelor vieții sale ulterioare. Această relație influențează formarea identității, a atașamentului, a încrederii și a sănătății emoționale. Iată câteva dintre principalele aspecte psihologice ale relației cu mama:
Bullying-ul este o formă de comportament agresiv, intenționat și repetat, prin care o persoană sau un grup de persoane exercită putere asupra altei persoane mai vulnerabile. Se manifestă prin violență fizică, verbală, emoțională sau chiar socială.
Am văzut zilele trecute documentarul Adevăruri despre trecut: Parenting în „epoca de aur” (@TVR1) . M-a emoționat și m-a contrariat. M-a emoționat amintindu-mi de propria copilărie. M-a contrariat că încă există persoane care cred că e esențial faptul că oamenii importanți în istoria omenirii nu au avut o copilărie fericită.
Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și prin raportarea la persoanele semnificative din jur. Familia, școala și comunitatea devin spații formative, dar nu toți copiii au parte de un echilibru între influențele feminine și cele masculine. Din această perspectivă, rolul modelelor masculine este esențial, indiferent dacă acestea vin din partea tatălui, a bunicului, a unui profesor sau a altor figuri de referință.
Legătura dintre psihologie și religie este complexă având în vedere că ambele domenii se ocupă de comportamentul uman, experiențele subiective și înțelegerea sensului vieții.
